Feerie pe zapada
Articol





A fost odata ca niciodata un tarim magic, numit Romania, pe care Mos Craciun il strabate in fiecare an, pentru a aduce daruri copiilor. El vine cu sania lui trasa de reni, tocmai din Laponia. Poveste clasica am spune, insa Craciunul reprezinta mult mai mult pentru fiecare dintre noi, de fiecare data un basm ce iti ramine intr–un colt al sufletului, cel mai frumos dar de peste ani.



Cu siguranta te vei regasi in povestea mea, draga cititorule, care privesti acum paginile revistei si retraiesti clipele cind mergeai cu colindul, iar seara il asteptai cu nerabdare pe Mos Craciun in pragul casei, traind emotii intense si intrebindu–te daca iti vei mai aduce aminte poezia, cintecelul ori cele invatate. Stind linistit la gura sobei, focul iti va sopti din nou o poveste de Craciun. Momentele de exaltare te invaluie frenetic in perioada sarbatorilor si iti doresti sa evadezi din cotidian, sa revezi meleaguri si oameni dragi sufletului tau. Am trait si eu aceasta bucurie la modul cel mai intens, in locuri incarcate de spiritualitate si de istorie, dar la fel de dragi.

Acum, pasii ma duc spre biserica din comuna bunicii, Beclean, o asezare atestata in anul 1509. Privesc riul Beclean, ce traverseaza lin asezarea, si casele care stau ingramadite una linga alta, asa cum stau puii de pasare in cuiburi, si mi se trezeste in suflet Ardealul. Riul a prins promoroaca si totul e alb, iar pe ulite se simte parfumul de cozonac si al celui de sarmale. Din cind in cind, se aude clopotul ragusit al vechii bisericii, ridicata aici inca din secolul al XIX–lea, prin contributia credinciosilor din Beclean. Prin traditie, aici, fiecare satean, dar mai ales cei in virsta, are un loc bine stabilit, pe care il pastreaza din tata in fiu, primit ca mostenire. Slujba de Craciun pare cu totul altfel in aceasta biserica, pentru ca iti patrunde in adincul sufletului. Ori poate e de vina misticismul locului? Femeile sau boresele – asa cum este denumirea lor populara – pregatesc bucate indestulatoare: caltabosi, cirnati afumati, cozonaci pufosi rumeniti in obraji, traditionala ciorba cu bors de patina si costita afumata, ce mai, un adevarat festin. Si, dupa o masa atit de copioasa, pentru dezmortire, o invirtita ardeleneasca la caminul popular merge de minune.

Salba de lacuri "Fintinita Craisei", loc de agrement si pescuit sportiv, te impresioneaza din primul moment. In acest loc, luind masa, am avut placerea de a cunoaste o familie reunita de caprioare. Au obiceiul de a te intimpina inca de la intrare si ai impresia ca vor sa ia loc linga tine, la o tacla, astfel incit te impung usurel cu cornitele, in speranta ca vor infuleca un dumicat de piine. Privind in departare, vezi cum se inalta triumfator masivul Fagaras, care si–a pus pe cap caciulita alba si il asteapta pe Mos Craciun, trimitind in calea lui un alai de pastravi aurii. Peisajul iti taie rasuflarea si merita cu desavirsire sa parcurgi calea brazilor pina la Minastirea Brincoveanu. Noul si modernul ansamblu de cult, care are in mijloc bisericuta brincoveneasca – o reusita imbinare a traditiei cu modernitatea si a vechiului cu noul, a istoriei cu actualitatea –, se prezinta tuturor vizitatorilor ca un colt de rai. Frumusetea edificiului se integreaza perfect in farmecul naturii, unde murmurul riului Simbata se impleteste cu soapta de rugaciune a calugarilor, oferind astfel tuturor pacea raiului. Slujba de Craciun e profunda si te duce undeva aproape de Dumnezeu, prin cintecele si colindele copiilor. Asa e traditia, sa mergem cu familia la minastire in fiecare an. Uneori, drumul e legat de calatoriile cu prietenii, pe poteci de munte, la Cabana Fintinele, de unde coborim cu sacul de plastic sau cu sania, direct pe pirtia din Durau. Aici este din nou un adevarat basm de Craciun si Anul Nou. Turistii veniti la Durau pentru a se distra pe pirtie si pentru a–si testa abilitatile de snowboarderi ori pentru a se plimba cu ATV–urile, reusesc sa vada peisajul indeaproape si sa colinde cit e ziua de lunga cararile nebanuite, pentru ca mai apoi, seara, sa ne lasam ademeniti cu totii de un gratar, stins din belsug cu vin rosu.

Dintre toate aceste povesti, cea mai draga ori poate cea mai terifianta poate fi intilnirea cu un urs sau cu un mistret, aflat la numai 20 de metri de tine, atit de aproape, incit sa–i simti rasuflarea. Ramii blocat pentru citeva minute, dar trece in graba si privesti minunata creatura din urma si te bucuri de ceea ce ai vazut, dar mai ales ca ai scapat teafar.

Giumalaul si Raraul ofera multe alte surprize pe care trebuie sa le descoperi, pentru ca iarna e magie si in acest loc. Aici, in fiecare an, Mos Craciun presara pe poteci cristale de nea si pune flori de gheata la geamuri. A adus la portile oamenilor colindatori si uratori, veniti cu ursul, capra sau cu semanatul, pentru ca anul urmator sa fie mai bun. Interesant este insa ca, de ceva vreme, am inceput si noi sa ne intoarcem la traditie. Desi tineri, am inceput sa gustam din dansurile acelea vechi, pe care, desi nu au legatura cu muzica noua, le percepem ca pe o manifestare a bucuriei la care participam.

Asa procedam si cind dam cite o raita pe la Vatra Dornei, unde executam un alt dans, cel al luptatorului, la o bulgareala pe cinste sau in competitia cu pirtia pina in vale. Seara, in fata bradului, spunem povesti cu zine si ascultam vocea vintului care spulbera zapada. Nu prea ne–am da plecati dar sa ratam ocazia unica de a ne plimba cu sania trasa de cai, vegheati de sus de "mindra" luna, ori petrecerea de bun venit a unor elvetieni, iesiti in curtea unei pensiuni, pentru a dansa alaturi de un ansamblu de uratori, imbracati in costume populare? Nicidecum si ne alaturam alaiului, iar noaptea va fi alba, ca de fiecare data, ca o traditie. Plecam deci, in graba mare, la Vatra Dornei, pentru petrecerea de Craciun; discoteca in aer liber, focuri de artificii in seara de revelion si o seara bucovineana cu obiceiuri populare, condimentate din plin cu muzica latino. Ritmurile ametitoare ne tin pina tirziu, desfacem sampania, sorbim din ea si apoi spre cabana ne e drumul. Dimineata ne trezim cu greu, dar bucurosi ca mergem spre pirtia Kalinderu, unde urmeaza o noua zi de nebunii. De sus, tacticos, ne priveste Sfinxul, cu un zimbet inghetat intiparit pe buzele–i de piatra. Senzatia pe care o traiesti, ca si cind te–ai afla pe acoperisul lumii, te duce cu gindul ca poti sa–l tii de mina chiar si pe Dumnezeu ori sa–l vezi trecind in graba pe Mos Craciun. In vale ne asteapta trenuletul de saniute, format din copii, adulti sau virstnici, o adevarata distractie ce dureaza pina in prag de seara.

Desi am vrea ca toata aceasta petrecere sa tina o luna intreaga, dorul de casa si de blocurile gri ne cuprinde incet si, reintorsi, gasim orasul Iasi cu plapuma alba trasa pina in barba, luminat feeric de beculete pastelate, ca intr–un tablou de Sabin Balasa. Copoul ne primeste sa sarbatorim Craciunul si Anul Nou la Casa Vinatorul, cu un pahar de vin fiert, iar Ciricul ne–a pregatit un gratar din "pomana porcului", asa cum se obisnuieste numai la romani.

Si ti–am spus povestea mea, pe care sa o depeni la gura sobei, intr–o noapte de iarna, nepotilor sau copiilor tai, cu bucuria amintirilor din vacantele si calatoriile tale.



Razvan Busuioc
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona