Top 5 orase medievale
Articol









Exista o vorba care spune ca mai intii e bine sa–ti cunosti propria tara, pentru a le putea descoperi pe celelalte. Eu cred in lucrul asta cu tarie, desi, trebuie sa recunosc, am facut lucrurile cu totul invers. Am realizat cit de frumoasa este Romania in drumurile facute in ultimul timp. Au reusit sa ma impresioneze, de pe fereastra unui accelerat, multimea vailor adinci peste care trenul gonea cu viteza, brazii incarcati cu mantia alba, imensitatea desertului imaculat, casele vesele de pe coline sau padurile de poveste. Mi–am spus atunci in sinea mea ca Romania trebuie sa aiba un nume pe care il merita cu prisosinta, un tarim care spune un basm. Pasiunea mea pentru istorie nu consta in a rasfoi manuale, studii sau carti, ci de a trai cu adevarat istoria, la pas, trecind prin locuri care, aparent, sint impietrite sau care, tot aparent, nu spun mare lucru, dar care nu au incetat sa vorbeasca celor care le–au apreciat. Ideea unui top al oraselor medievale vine din perspectiva calatorului care a trecut prin ele, care a surprins mai mult sau mai putin aerul boem al fiecaruia.



Sighisoara

Am colindat pe strazile inguste pina la poarta cetatii Sighisoara. Drumul de piatra impresioneaza prin perfectiunea unduioasa, prin vechimea lui, asa incit parca ai auzi tropotele copitelor de cai, sunetul ascutit al lamelor de sabii, suierul scuturilor cazute la pamint in crincena lupta, dar si mersul suav al domnitelor.

Cetatea Sighisoara e in verva, lumea se misca dintr–o parte in alta. Agitatia oamenilor te transpune in vremurile de altadata, cind pe stradutele intunecate treceau in graba menestrei, domnite si cavaleri. Astazi e aceeasi forfota, insa acum totul are o aura moderna, vechile vesminte s–au transformat in blugi, fuste mini, haine de piele cu tinte, ciocate, iar atmosfera e "cool" sau, mai bine zis, "cold", mai ales ca sintem in sezonul de iarna.

Sighisoara este una dintre putinele cetati locuite din Europa si singura dintre acestea care s–a pastrat integral. Construita incepind cu secolul al XIII–lea, bastioanele si turnurile sale, unele locuite si in prezent, aduc aminte de breslele ce si–au adus contributia la construirea lor: Turnul Tabacarilor, Turnul Cositorilor, Turnul Fierarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Funarilor, Turnul Macelarilor, Turnul Cizmarilor. Turnul cu Ceas, cel mai impunator, a servit multa vreme ca primarie. Ceasul sau a fost construit, unde altundeva decit in Elvetia, in 1648, simbolizind zilele saptaminii si ornat cu figurine din lemn, decorate in policromie.

Strazile cetatii rememoreaza timpurile medievale, cu porti si case in stilul vremurilor de atunci, oferind comoara unei veritabile calatorii in timp. Este considerata Venetia Ardealului, o Venetie fara canale, arce de pod, fara ziduri, dar cu o atmosfera asemanatoare orasului italian, pe care nu am mai vazut–o niciunde. Impresioneaza zidurile pastelate, cu tendinte de galbui si caramiziu, ce par vii, vorbindu–ti in soapta, croindu–si drum spre basmul burgului in miniatura.

Una dintre cele mai impresionante cladiri din acest muzeu medieval in aer liber este Casa Venetiana, situata in Piata Muzeului nr. 6. Ferestrele sale duble din piatra, cu arc trilobat, specifice goticului venetian, scara exterioara, amplasata pe fatada, creioneaza stilul specific Evului Mediu.

Sighisoara este o veche cetate saseasca, in care te astepti sa intilnesti cele mai tari petreceri medievale. Unul dintre locurile in care se desfasoara astfel de petreceri, cu cavaleri, printese, menestreli si povestitori, este si Casa Vlad Dracul, situata in imediata vecinatate a Turnului cu Ceas.

Atractia turistilor este legata de simbolismul acesteia, ea apartinind voievodului Vlad Dracul, care a locuit o vreme aici, inainte de a deveni domnitorul Tarii Romanesti si unde s–a nascut Vlad Tepes.

Casa Vlad Dracul este unul dintre cele mai cunoscute, cautate si apreciate monumente istorice de catre turistii romani si straini. In acea epoca, Vlad Dracul bate monede care aveau pe revers un dragon, pe avers un vultur, precum acela de pe pecetea sa domneasca. Ca marturie a trecerii sale ramine fresca cu chipul sau, ce dateaza din secolul al XV–lea, aflata in salonul medieval al restaurantului, fiind de altfel si singurul portret existent al domnitorului.

Specialitatea casei, "Gustarea Printului Dracula", alaturi de palinca ardeleneasca si renumitul vin "Vampire" creeaza pentru turisti si nu numai o atmosfera extrem de placuta. La parterul cladirii functioneaza o crama, unde se pot servi bucate traditionale ardelenesti, dar se pot gusta si felurite licori.

Chiar daca e iarna, am testat berea din halbele similare celor din care bea printul, dar si vinul negru, pentru a prinde putere pe mai departe in drumul lung ce urma.

Insa nu inainte de a ne opri la Casa Dragonului (www.casadragonului–sighisoara.ro), unde lupta cu dragonul cistigata cu greu alaturi de scutieri are ca trofeu un sarut din partea domnitei salvate. Bine ai revenit, nobile cavaler! Petrecerea sa inceapa. "Caleasca" va fi in siguranta in parcarea privata, iar ca destindere, curtea amenajata pentru gratar e locul excelent de petrecere cu prietenii. Las in urma acest minunat giuvaer de care o sa–mi aduc aminte si promit sa revin la vara, pentru festivalul medieval.



Sibiu

Sibiul este un oras cosmopolit, care si–a pastrat identitatea culturala, parfumul medieval si casele in stil traditional transilvanean, inghesuite, in culori vii sau pastelate. Desi se spune ca ardelenii sint molcomi, in fiecare zi oamenii locului trec in graba pe linga atita frumusete. Piata centrala din Sibiu, magnetica, pastreaza si acum urmele populatiei germanice, avind cladiri impunatoare in stil eclectic si elemente de Art Nouveau. Mentionat inca din anul 1321 sub numele de Hermannsdorf, Sibiul obtine calitatea de civitas printr–un document din 1366.

Perioada medievala se caracterizeaza in Sibiu prin activitatea breslelor. Numarul acestora a crescut treptat, in a doua jumatate a secolului al XVI–lea existind deja 29 de bresle, iar spre 1780 erau atestate 40, intr–o perioada in care se marise considerabil si rolul manufacturilor.

Din anul 1543, sasii au adoptat reforma religioasa, trecind "in corpore" la confesiunea luterana, pe care marea lor majoritate o marturisesc si in prezent. In 1550, in Piata Mare se instaleaza "stilpul infamiei", un monument gotic ce avea in virf statuia lui Roland, realizata de sculptorul Onoforius. Latura nordica a fost formata, in prima faza, din constructia din1466, a cladirii Breslei Croitorilor si a altor constructii civile, pentru ca, ulterior, intre anii 1726 si 1733, sa fie ridicate edificiile Bisericii iezuite si a Seminarului acesteia (azi casa parohiala). Pe latura vestica, pe locul a doua case, s–a construit Palatul Bruckenthal.

In perioada Evului Mediu, in piata se desfasurau cele mai importante evenimente legate de viata cotidiana a orasului, cum ar fi adunarile publice si executiile. Aici este mentionata in 1538 existenta unei fintini cu o arhitectura deosebita. Intre 1724 si 1757, in aceasta piata a fost amplasata o "cusca pentru nebuni", in care, pe timpul zilei, erau expusi privirilor cetatenilor orasului cei care tulburau noaptea linistea publica. Steagurile de vint erau nelipsite de pe acoperisurile caselor si indicau fie anul constructiei, fie semnul

breslei. Toate cladirile din Piata Mare sint declarate in prezent monumente istorice.

Sibiul isi merita pe deplin orice titulatura pe care i–ar conferi–o statutul sau de oras turistic, european sau cultural. Impresionanta este insa si Catedrala Evanghelica Luterana, ce adaposteste una dintre cele mai vechi orgi din Europa. Imaginea de oras medieval apartine turnurilor diverselor bresle: Turnul Olarilor, Dulgherilor, Archebuzierilor, dar si Turnul Sfatului, aflat intre Piata Mare si Piata Mica.

Cea mai buna cafea care am savurat–o intr–o atmosfera medieval–cosmopolita a fost la Turabo Caf.

Chiar daca este o creatie ale lumii moderne, Dumbrava Sibiului, cu Muzeul satului si Gradina zoologica, se incadreaza perfect in peisajul turistic medieval, intr–o zona impadurita si perfecta pentru plimbarile lungi. Viata culturala a cetatii medievale e foarte variata de la concerte ale unor artisti contemporani pina la teatru si expozitii de arta, spectacole traditionale de muzica populara. La fel de variate sint posibilitatile de cazare de la hoteluri de patru stele pina la pensiuni cochete.

Si Sibiul nu ar fi un oras medieval, daca nu ar avea o legenda, care spune ca, inainte, pe locul actual, exista doar un sat sarac, pe numele lui Sibiel. Oamenii nu aveau insa un mestesugar de la care sa poata invata meserie, astfel incit au mers la un cizmar neamt, Herman, pe care l–au rugat sa se mute in satul lor. Siret din fire, neamtul a acceptat propunerea, punind o conditie: sa i se dea pamint in sat, atit cit sa poata intinde o piele de bivol. Oamenii s–au bucurat mult, asa ca i–au promis ca–i vor oferi dublu fata de cit a cerut. A doua zi, Herman a venit in sat, dar a taiat pielea de bivol in multe fisii foarte subtiri, pe care le–a pus cap la cap, delimitind astfel un teren. Vazindu–se astfel pacaliti, satenii n–au avut incotro – caci vorba era vorba pe atunci si i–au dat neamtului locul pentru a–si ridica o casa mare, in care el si–a adus mai multe rude. In scurta vreme, satul s–a marit, schimbindu–si numele din Sibiel in Sibiu. De aici si numele de "Hermanstadt", adica orasul lui Herman.

Nu ratati sub nicio forma Festivalul ArtMania, Sibiu Jazzfestival si, pentru calvalerii motoarelor, intrunirea moto, la clubul H.O.G.



Alba Iulia

Oras legendar, Alba Iulia (Cetatea Alba a lui Gyula), in Evul Mediu apare atestat in anul 1199, centru al administratiei Regatul Ungariei din Transilvania, colonizat cu sasi si devenit resedinta a Episcopiei Catolice a Transilvaniei, iar mai apoi Capitala a Pricipatului Transilvaniei.

Denumirea latina a orasului a fost tradusa din documentele medievale redactate in limba slavona drept Balgrad. Cu siguranta, numele vine de la frumusetea acestui loc, o perla a muntilor Apuseni, care, mingiiat de razele soarelui, straluceste prin vestigiile sale. Catedrala Romano–Catolica este una dintre constructiile monumentale ce merita a fi vizitate. Aici isi doarme somnul de veacuri principele Iancu de Hunedoara, care a restaurat–o si a facut din ea necropola familiei sale. In interior, in partea dreapta se afla orinduite sarcofagele Huniazilor, lucrate in stil gotic, deteriorate in timpul atacurilor tatare. In laterala nordica se afla pietrele de mormint ale unor episcopi si demnitari laici transilvaneni, din secolele al XIV–lea si al XV–lea.

Construita intre anii 1246 si 1300, Catedrala are aceeasi virsta cu celebra Notre Dame din Paris, ridicata pe locul unei biserici distruse de tatari in 1241. Actualul edificiu romanic tirziu a fost inaltat in doua etape, respectiv intre 1247–1291 si 1320–1356. Intre anii 1550 si 1700, catedrala a fost preluata de unitarieni si calvini, iar la inceputul secolului al XVIII–lea a revenit ritului catolic. Aici exista o orga cu 2.209 tuburi, ce dateaza din anul 1877. Desi cuprinde elemente gotice, renascentiste, baroce, edificiul se prezinta ca un monument reprezentativ al arhitecturii romanice tirzii.

Mihai Viteazul si–a facut intrarea triumfatoare in Alba Iulia pe 1 noiembrie 1599, primind cheile fortaretei de la episcopul Napragy si stabilind aici prima capitala a tuturor romanilor. Asemenea domnitorului, este asteptat aici fiecare turist care trece de poarta cetatii. La Cetatea alba Carolina te intimpina cu salve de tun armata habsburgica, formata din peste 50 de soldati, toti imbracati in uniforme specifice primei jumatati a secolului al XVIII–lea, cu trei corpuri: cavalerie, infanterie si artilerie. Obiceiul schimbarii garzii, la fel ca la Palatul Buckingham, are loc in fiecare zi, la orele prinzului. Soldatii imbracati in haine de epoca ramin vremelnici aparatori ai cetatii si creeaza imaginea de epoca pe care turistii o iubesc.

Cei mai falnici sint insa militarii din corpul de cavalerie, avind statura impozanta calare pe cai, care parca ar dori sa impresioneze asistenta, mai ales pe domnitele prezente la spectacol. Saretele, ornate in stil vechi, trase de alti cai, isi asteapta drumetii pentru calatorie.

Un tur al cetatii dureaza patru ore. Tariful pentru muzeu este de 5 lei, iar pentru traseul celor Trei Fortificatii platiti 10 lei. Cei care doresc si un ghid, mai trebuie sa plateasca 20 de lei pentru muzeu si Sala Unirii sau 25 de lei pentru intreaga cetate. Parcarea masinilor se face gratuit in zona Platoului Romanilor. Posibilitati de cazare exista in moteluri, hoteluri si pensiuni.

PUB 13 (www.pub13.ro) reprezinta locul in care se aduna tinerii dornici de distractie, cavaleri, nobili, domnite sau principi, fara titluri sau onoruri. Atmosfera, locul si conceptul inseamna mai mult decit un spatiu in care bautura merge asortata excelent cu mincarea buna si muzica. Parfumul vinului fiert cu scortisoara si mar, apetisantele preparate medievale, facliile de pe ziduri, armurile din fier in marime naturala, armele expuse cu pricepere aduc in prezent tabloul vremurilor de altadata, pierdut in pagini de istorie.

Inedit este si Hotelul Medieval, singurul de cinci stele din judetul Alba, construit in prima cladire fortificata, cetatea Vauban, din prima jumatate a secolului al XVIII–lea, care a functionat initial ca si cazarma militara timp de aproape trei secole. Denumirea sa provine de la incaperile de la parter, din Bastionul Sasilor, ce dateaza din perioada medievala, cuprinzind 36 de camere si apartamente, biblioteca, sala de ceai, sala de conferinte, dar si un centru spa cu piscina interioara, sauna, jacuzzi si sala de fitness. Camerele sint foarte spatioase, pentru a te simti regeste.

Sala Regala a restaurantului are o capacitate de 170 de locuri, plafonul lui fiind sustinut de grinzi din lemn masiv vechi de trei secole. Ansamblul arhitectural Hotel Medieval gazduieste si Sala Frumoasei Privelisti, Sala Vestigiilor Romane, Sala Cavalerilor Templieri si Camera Capitulara. Fortificatia are sapte bastioane: Eugeniu de Savoia, Sfintul Stefan, Trinitatea, Sfintul Mihail, Sfintul Carol, Sfintul Capistrano si Sfinta Elisabeta, iar intrarea se face prin sase porti decorate cu statui si reliefuri.

Periplul medieval continua pe drumul spre comuna Cilnic, nu departe de Alba Iulia, pe drumul national nr. 1, unde se afla o cetate taraneasca inscrisa in Patrimoniul Mondial UNESCO.

Monumentul a fost construit in urma cu 750 de ani, iar cei care ajung in aceasta parte a judetului au impresia ca au pasit pe portile unei lumi incintatoare. Dintre cele trei turnuri ale cetatii (Turnul Portii, Turnul Donjon, Turnul Slaninii), Turnul Donjon este cel mai inalt, are 27 de metri, si este renumit pentru muzeul vinului de la parter. Unul dintre punctele atractive ale incintei este fintina cu o arhitectura aparte, locul unde se aprovizionau cu apa, in urma cu sute de ani, satenii asediati. Cilnicul, ca o cetate medievala care se respecta, se ingrijeste de oaspetii sai prin expozitii documentare si de arta, concerte si auditii de muzica medievala, in timp ce Capela a devenit aula in care se desfasoara simpozioane, colocvii si conferinte. De aici pornim spre "cetatea" Bistrita, pe locul 4 in topul nostru.



Bistrita

Localitatea Bistrita este atestata documentar ca oras in anul 1264, trecutul sau fiind legat de colonizarile germane medievale. Catre sfirsitul secolului al XII–lea erau deja conturate cele doua laturi lungi ale pietei centrale, dar si traseele principale ale tramei stradale.

Punctul de referinta in dezvoltarea orasului este anul 1465, cind incepe constructia sistemului de fortificatie al Bistritei, care avea 13 tunuri, un bastion, santuri adinci, care, printr–un canal derivat din riul Bistrita, au fost umplute cu apa. Secolul al XVI–lea este al constructiilor de piatra, atingindu–se apogeul dezvoltarii urbanistice medievale in suprafata cuprinsa intre zidurile de incinta.

Marturie reprezentativa a vietii medievale sta complexul Sugalete, ansamblu arhitectural gotic construit intre secolele al XV–lea si al XVI–lea, fiind cel mai reprezentativ sir de case cu arhitectura cu portic, ce ocupa inca din Evul Mediu cel mai important tesut urban al orasului, pe latura de nord a Pietei Centrale.

Biserica evanghelica, cu un turn de 75 m, construita in stil gotic, adaposteste in interiorul sau cea mai veche sculptura ecvestra din Transilvania. Caracterul sau atrage si o defineste ca un edificiu fortificat, asa cum rezulta din planurile mai vechi ale orasului, avind o incinta de zid pe al carui traseu va incepe in anul 1487 edificarea unui turn de aparare, dar mai ales ca loc de observare a izbucnirii unor incendii. Turnul Dogarilor dateaza din a doua jumatate a secolului al XV–lea, facind parte din vechiul zid de aparare al orasului. In partea superioara, zidul avea o ambrazura pentru trageri, iar spre interior un drum de rond sustinut pe console de piatra sau lemn. Traiectoria era intarita prin bastioane cu forma rectangulara care depasesc linia incintei, pentru a asigura o supraveghere cit mai buna, dar si pentru a oferi unghiuri de tragere multiple, dupa cum arata turnul pe latura sudica.

Acesta este singurul turn care s–a pastrat pina in zilele noastre, folosit in trecut ca spital pentru bolnavi psihic, dar si ca loc de detentie a prostituatelor, care erau puse in lanturi inainte de a fi tintuite la stilpul infamiei din Piata Centrala, unde gidele orasului le biciuia, dupa care erau alungate din cetate cu maturile de catre femeile venerabile ale orasului. Ulterior, turnul a functionat ca sediu pentru cercetasii bistriteni, iar mai recent ca azil de noapte. In interior se gaseste un muzeu original de masti si papusi.

Burgul Bistrita pastreaza o retea de 22 de stradute inguste, cu caracter preponderent pietonal, ce ofera trasee scurte intre laturile de nord si de sud ale orasului. Aceste stradute aveau rol strategic in cadrul vechii fortificatii, deoarece ofereau posibilitatea ca aparatorii orasului sa ajunga rapid in orice punct al acesteia. In trecut, numele pasajelor erau legate de turnurile breslelor care asigurau accesul, cum ar fi: funarilor, aurarilor, macelarilor, selarilor etc.

In partea de nord a orasului se afla astazi Dealul Cetatii, unde mai exista urmele unei asezari feudale timpurii, dar si Dealul Tirgului, ce face legatura cu tara Nasaudului, centru de traditie culturala.

La circa 40 km de Bistrita se afla statiunea Singeorz–Bai, cu un ansamblu de munti ce formeaza o fortificatie in jurul padurilor de brazi si a bogatiei de minastiri din lemn, a vinatului, a peisajelor cu riuri unduitoare. Una dintre cele mai frumoase zone este cartierul Cormaia, in apropiere aflindu–se o bisericuta din lemn datata in prima jumatate a secolului al XVIII–lea, care a fost stramutata pe actualul amplasament in anul 2003. Acoperisul este unitar, fiind sprijinit pe grinzi. Aici se regasesc icoane de la inceputul secolului al XVIII–lea, semnate de cel mai important zugrav din zona: Tudor Zugrav. Cuprinsa de un incendiu devastator, bisericuta nu a vrut sa arda, icoanele avind har divin, ce a pastrat–o aproape intacta.

Daca va prinde noaptea in zona, pentru cazare va recomand cu incredere pensiunea Decorale (www.pensiuneadecorale.ro), unde piscina interioara si sauna vor fi o desfatare dupa racoarea de afara. Iar daca sinteti pasionati de fotbal, terenul din cadrul pensiunii poate fi si iarna locul in care sa va testati abilitatile de jucator. Cu siguranta se va incinge o partida pe cinste dupa care va asteapta la restaurant un vin fiert.



Deva

In cele din urma, ajungem si la Deva, o veche asezare neolitica. In perioada daco–romana, ea s–a dezvoltat in strinsa legatura cu cetatea construita pe dealul cetatii. Orasul medieval s–a format la poale, majoritatea obiectivelor turistice reprezentative fiind concentrate in partea veche a orasului. In 1988, Dealul Cetatii a fost declarat rezervatie naturala, datorita numeroaselor elemente de peisaj, flora si fauna. Vegetatia inglobeaza 1.123 de specii de fanerogame, 14 specii de criptograme vasculare, peste 200 de specii briofite si aproape 100 de specii de ciuperci si alge. Accesul spre cetatea Devei se face cu ajutorul unui funicular, singurul ascensor inclinat din Romania, iar din punct de vedere al lungimii traseului 278 metri si a diferentei de nivel 158 metri este primul din Europa.

Cetatea a fost intemeiata in secolul al XIII–lea ca fortareata militara, pe care Iancu de Hunedoara o transforma in castel nobiliar, ajungind printre cele mai puternice fortificatii din Transilvania.

Aruncata in aer in 1849, cetatea se afla azi in ruina, dar, solitara, incununeaza culmea unui deal abrupt, cu turnuri patrate sau circulare, cu porti monumentale. In incinta acesteia se gasesc si ruinele palatului nobiliar. Sub dealul cetatii se afla Palatul Magna Curia, azi sediul Muzeului Civilizatiei Dacice si Romane, construit in secolul al XVI–lea, in plan dreptunghiular, prevazut la colturi cu cite un decros, cu aspect de bastion. Transformat de Gabriel Bethlen, in 1621, Magna Curia a capatat o infatisare baroca in secolul al XVIII–lea, cind i se adauga o scara dinspre parc si un balcon polilobat.

Asa am ajuns, iata, la finalul topului. Ne–am plimbat prin orase incarcate de istorie, cu atractii turistice de care am profitat la maximum, ajungind cu totii la aceeasi concluzie fireasca: Romania isi merita locul in Europa mai mult ca oricind, in contextul in care o parte din istoria continentului isi are trecerea si prin aceste meleaguri mitice.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona