Sanda Nafornitei: "Arta cere sacrificii"
Articol






In varful dealului Tatarasi din orasul Iasi, pe strada Spital Pascanu sta o casa acoperita de vie, cu o tablita ruginita, pe care scrie cu majuscule Muzeul "Aurora Nafornitei", muzeu deschis in urma cu 13 ani. Sanda Nafornitei este o doamna la 50 de ani, care ma primeste in curtea ei ca si cand as fi fost nepotul de mult plecat de acasa. Picteaza, la fel ca mama ei care a murit acum sase ani si pentru ca a vrut sa lase ceva in urma. Plina de initiative mi–a vorbit, la un ceai de iasomie si o muzica buna din anii 60, despre turism, cultura si initiative personale.



Cum v–a venit aceasta idee, a unui muzeu particular?

Impreuna cu mama mea. Practic, am colaborat, ca sa spunem asa, si am cazut de acord sa luam aceasta initiativa. Ea se tragea din neamul boierilor Ureche si s–a gandit dintotdeauna sa lase ceva in urma ei, ca numele ei sa aiba posteritate. De fapt, ea promisese cand s–a casatorit ca va construi o biserica, lucru pe care nu l–a putut infaptui. Totusi, am iesit eu pictor iconar, in acelasi registru. Initial, si eu m–am gandit sa realizez un minimuzeu al satului, sa construiesc niste casute tip, aici in curte, unde sa fie expuse lucrari ale mamei si ale mele. Via e greu de ingrijit, asa ca as putea sa o inlocuiesc, intr–o mare parte, cu aceste casute care sa devina un punct turistic. Dar acest lucru este mai greu de realizat. E o dorinta pe care sper sa o pot pune candva in aplicare.



Cum credeti ca poate deveni acest muzeu o adevarata atractie turistica pentru turisti, poate si pentru ieseni?

E clar ca un prim pas este mediatizarea. Fara a fi promovat, nimeni nu o sa–mi calce pragul. Insa mai exista niste probleme. Grupurile care ar veni ar trebui sa fie organizate, pentru ca exista o problema a securitatii si sigurantei. Politia nu se amesteca in cazul in care se intampla ceva. Fiind casa particulara, trebuie sa–mi asum riscul. In rest, ca atestate, detin hartiile necesare pentru a fi un muzeograf in propriul muzeu. Doar ca este extrem de dificil sa te inscrii in acest program al muzeelor si sa functionezi ca atare. Si pentru ca venitul meu este zero, nu imi permit sa platesc toate darile necesare.



Iasiul este un oras cultural cu precadere. Ce parere aveti despre sansele turismului cultural, avand in vedere ca activati, oarecum, in acest domeniu?

Pentru cultura, oamenii nu se implica prea mult. Mai degraba ar face–o pentru sport, cred eu. Turismul cultural este un concept destul de vag, dupa mine. Daca in Iasi au fost gasite vestigii care au fost acoperite doar pentru a se ridica o alta constructie moderna, e clar ca turismul cultural nu conteaza pentru cei mai multi. De exemplu, tot orasul Iasi este ridicat pe tuneluri. Daca se reusea fortificarea lor, ar fi fost o atractie pentru turisti mai mult ca sigur, mai ales pentru cei straini. Si daca adaugam la acest spatiu deosebit niste evenimente, cu specific medieval si asa mai departe, vara ar fi fost un sezon al unor asemenea momente. Turismul ar fi functionat. Chiar daca avem atatea muzee si atatea institutii culturale, lumea nu se duce la muzeu. Pentru ca societatea apreciaza asa–zisii "boieri de carton" care nu iubesc nimic in afara de proprietatile materiale: masini, case si haine. Cum sa ii sensibilizezi pe acesti oameni care nu stiu ce inseamna cultura?



Notiunea de muzeu particular nu este o notiune des intalnita in spatiul cultural. Cat de greu a fost demersul si punerea bazelor acestui muzeu ce poarta numele mamei dumneavoastra?

Nu a fost asa de greu, pentru ca este casa mea. Am facut doar o asociatie familiala pentru a putea organiza expozitii sau evenimente. Dar, in rest, pentru ca e proprietate personala, nu a fost nimic greu. Insa in Romania este greu sa ai o astfel de initiativa si sa fii si sprijinit. De exemplu, in strainatate, initiativa particulara se plateste. De deschis nu este greu, insa de mentinut, atunci cand nu ai resurse financiare, devine extrem de greu.



Cum credeti ca va diferentiati sau ati putea sa faceti diferenta in zona artelor plastice – si nu numai – prin acest muzeu pe care il detineti?

Probabil ca as putea sa o fac doar daca as avea bani. Dar cum nu–i am, nu pot sa ma pronunt. Nu as miza doar pe muzeu, ci pe atmosfera. Invitatii ar putea bea un pahar de vin sub vie, am putea asculta o muzica buna cu totii si am sta la povesti de altadata. O soba cu plita pe care sa fiarba la ceaun o mancare traditionala, iar vizitatorii sa poata sa vada toate astea in direct. Casa cu cerdac, in care locuiesc, e de la 1900, iar casa–muzeu a prins unirea de la 1856. Cred ca toate acestea ar constitui un element pe care l–as pune in practica daca as avea posibilitatile financiare despre care vorbeam mai sus.



Orice initiativa are nevoie de un sprijin pentru a progresa si pentru a ajunge la un anumit nivel. De unde credeti ca ar trebui sa vina sprijinul in cazul dumneavoastra? Ati avut parte de vreo oferta pana in momentul de fata?

Sunt de acord sa utilizez stilul barter la picturi, numai sa primesc sponsorizari. Si cred ca sunt comunitatile de romani din afara, care m–ar putea ajuta daca as putea lua legatura cu ei. Cunosc destule cazuri in care acestia aveau nevoie de icoane pentru bisericile construite in afara. Asadar, eu pot sa fac icoane, iar ei imi sprijina initiativa culturala. Pana acum nu a fost nimeni care sa ma sprijine cu adevarat, au existat doar colaborari cu anumiti oameni de valoare. Dupa cum vedeti, arta cere sacrificii.



Firuta Slevoaca
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona