Comori ascunse
Articol







Oriunde ai calatori, poveştile care vor conta iti vor ramane in minte. Fie ca e povestea unor meleaguri sau, implicit, a unui om care a trecut pe acolo, fiecare este unica. Fiecare taram are comorile sale ascunse, carora doar unii oameni le ştiu locul secret şi povestea. Ca multe alte tari, Romania ascunde comorile sale. Astazi va invitam sa cititi despre cateva dintre ele, cu gandul ca altele se vor descoperi rand pe rand, pe parcursul calatoriilor noastre.



Resedinte domnesti de odinioara

Avem peste tot in tara castele sau conace mai mult sau mai putin cunoscute. Cu totii am auzit de Bran sau Peleş, insa nu multi au auzit de Castelul de la Miclauşeni, Castelul "Iulia Hasdeu" sau castelul de la Colteşti, fosta reşedinta a unui conte maghiar. Cu atat mai mult, cand vorbim despre conace, lumea este putin derutata, neştiind ca şi Romania adaposteşte un numar destul de mare de astfel de reşedinte.



La pas prin padurea de la Miclauseni

Pe drumul Iaşi – Roman, la aproximativ 25 de kilometri de Targu Frumos, un drum secundar iti poarta paşii pe taramuri despre care nu afli mai tot timpul. In mijlocul unei mari catolice, la Miclauşeni se afla o oaza de ortodoxie: Manastirea de la Miclauşeni. Situata in mijlocul unui parc dendrologic, fosta moşie a boierului Sturdza, biserica cu hramul Bunei Vestiri e plasata intr–o atmosfera numai buna pentru relaxare şi meditare. Simti aerul curat şi liniştea care pluteşte in jurul tau ca nişte leacuri pentru tot ceea ce inseamna viata pamanteasca. Acolo te desprinzi, privind in jurul tau şi bagand in seama doar ciripitul pasarilor.

Langa castelul Sturdza se inalta falnic şi maiestuos, amintind de ce se intampla acum cateva sute de ani pe aici. Construit pe locul unui fost conac, castelul face parte din moşia manastirii şi se ştie a fi fost reşedinta boierului Sturdza in vechi timpuri. Pe langa moşia acestuia, care ocupa in jur de 42 de hectare, locuiau ceilalti sateni, care erau de cele mai multe ori slugile boierului.

Descrierea facuta de cunoscatori demonstreaza importanta unui adevarat castel: "In interior, castelul avea scari centrale din marmura de Dalmatia, mobilier din lemn de trandafir, minutios sculptat, sobe din teracota, portelan sau faianta, aduse de peste hotare, parchet cu intarsii din esente de paltin, mahon, stejar şi abanos, confectionat de meşteri austrieci, iar plafoanele şi peretii interiori erau pictati in ulei.

Castelul adapostea o colectie valoroasa de carti şi documente, de costume medievale, de arme, bijuterii, tablouri, busturi din marmura de Cararra, argintarie, dar şi piese arheologice, numismatice şi epigrafice de mare valoare. Numai colectia de carti numara 60.000 de exemplare, multe dintre ele fiind editii princeps sau rarisime." (fragment din descrierea castelului). Si daca vrei sa te simti de–al casei, poti sa ramai peste noapte la Miclauşeni. Conditiile de cazare sunt mai mult decat bune, iar mancarea este uneori scoasa din camarile proprii. Aşadar, castelul de la Miclauşeni te aşteapta oricand sa petreci nişte zile in stil boieresc, uitand de statutul din viata reala.



Povesti infricosatoare la Campina

Mai mult sau mai putin real, la Campina gasim cu totul alte poveşti, cu simboluri şi spirite de tot felul. Numele castelului in interiorul caruia se afla astazi un muzeu este numele fetei pentru care a fost construita cladirea. Iulia Hasdeu, fiica lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, a fost recunoscuta ca o fata de intelectual, crescuta intr–un mediu propice pentru a–şi dezvolta un spirit de viitor om important pentru societate. Din pacate, la varsta de 19 ani a murit din cauza tuberculozei, boala care a rapit–o pe Iulia de langa tatal sau. Distrus, Petriceicu Hasdeu se decide sa–şi dedice intreaga viata fiicei sale moarte, incercand sa comunice cu ea prin intermediul şedintelor de spiritism. Aşa s–au pus bazele actualului castel de la Campina, schitele fiind facute chiar de tatal Iuliei, care pretindea ca i–au fost dictate de fantoma fiicei sale.

Atat interiorul, cat şi exteriorul aduc a conac, iar simbolurile apar pretutindeni. Trei, cifra fatidica, şi tot felul de statuete ce au o simbolistica profunda se afla la tot pasul. Chiar daca e restaurat şi camerele sunt intretinute extrem de bine, alaturi de piesele de mobilier şi decoratiuni, simti o oarecare şovaiala calcandu–i pragul. Povestea din spatele fiecarui maruntiş te infricoşeaza, dar te face curios, chiar daca localnicii spun ca fantoma Iuliei inca mai bantuie castelul, incantand cateodata imprejurimile cu acorduri suave la pian.



Castelul Truczko de la Colteşti

O alta fantoma, dar şi o alta poveste stau pitite undeva in judetul Alba, langa satul Colteşti, pe un deal, unde zac nişte ruine de mai bine de 500 de ani. Tocmai de aceea, nimeni nici nu le mai baga in seama, in special localnicii, care ştiu ce s–a ascuns in spatele lor in trecut. Din poveştile celor din sat, afli ca vestigiile au fost candva parte dintr–un castel al unui conte maghiar, contele Truczko, majoritatea locuitorilor din Colteşti de astazi fiind tot de etnie maghiara. Un castel al unui conte nu reprezinta mare lucru la prima vedere, insa ce e mai interesant se ascunde sub castel: un tunel intre aceasta constructie şi o alta, de pe un alt deal, ridicata in aceeaşi perioada cu scopul de a apara comunitatea de atacatorii straini. Intrarile in tunel, ştiute doar de conte şi apropiatii sai, duceau la o impresionanta colectie de vinuri şi la locaşul secret al unor bogatii adunate de conte. Povestea spune ca, in timpul unei lupte, fiica sa a murit, aruncandu–se de pe un zid al castelului. Crezand ca tatal sau e mort, Eniko a preferat sa–şi ia viata la o varsta frageda. Intors acasa şi descoperind aceasta tragedie, contele Truczko a astupat toate intrarile in tunel şi s–a refugiat in castel, murind cativa ani mai tarziu. De atunci, multi au fost cei care au incercat sa sape acest tunel pentru a ajunge la bogatiile ascunse acolo acum sute de ani, dar se spune ca fantoma lui Eniko ii impiedica pe toti, cei care au incercat sa intre in adancuri fiind prinşi acolo. Cei din preajma spun ca ruinele se afla acolo de cand se ştiu. Trei generatii au prins mormanele de piatra pe dealul de la Colteşti, insa nimeni nu–şi da seama de povestea uluitoare care se ascunde in spatele unor ruine. Locuitorii, obişnuiti cu istoria celor intamplate, ignora acest aspect. Cei care sunt in trecere raman surprinşi şi se intreaba daca Eniko inca bantuie printre zidurile invechite, aşteptandu–şi o noua victima.



Conacul Polizu

In nordul judetului Iaşi, cand drumul duce catre Botoşani, undeva in apropiere de Harlau, iti atrage privirea o cladire de toata frumusetea. Un adevarat conac, ca in vremurile in care a fost construit, inconjurat de nişte copaci şi de o linişte impresionanta, pe o moşie de aproximativ 52 de hectare, care a apartinut candva boierilor Ghica. Pana de curand, totul se afla in paragina la Maxut. Nimeni nu credea vreodata ca vremurile de aur vor reinvia, aducand un suflu proaspat asupra cladirii de odinioara. Dupa 1946, perioada comunista a distrus tot ce mai era de valoare in conac. Aproximativ 25.000 de volume au fost arse, dintre care unele rare, iar piesele de mobilier au sfarşit in acelaşi mod, foarte putine fiind recuperate. Restaurarea a durat cinci ani, dar a meritat. Acum, conacul Polizu a intrat in circuitul turistic, adresandu–se, dupa cum spune şi proprietara, "unui public mai aparte". Poti sa alegi plimbarile in parc, culesul fuctelor din gradina, mountain–biking–ul sau orice te face sa te simti bine. Important e ca exista o multime de activitati care iti stau la dispozitie şi care te–ar incanta in orice pe rioada a anului.



Firuta Slevoaca
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona