Lilieci in tara lui Dracula
Articol
Liliecii si-au mostenit faima proasta inca din evul mediu. Existenta lor nocturna, misterioasa, o fizionomie uneori machiavelica, i-au pus pe lilieci in societatea dubioasa a vrajitoarelor, bufnitelor si duhurilor noptii.Intilniri cu un animal ciudat
Si toata viata vor avea ce povesti cei ce vad in salbaticie un mistret, un falnic cerb, ca sa nu mai vorbim de emotia intilnirii cu un urs carpatin adevarat, in mediul lui natural. Dar in fiecare clipa scena e animata de mii de nestemate vii, misunatoare, colorate, cintatoare, de la furnici la fluturi, sopirle si cintezoi, de dimineata pina seara. Iar cind toti acesti actori se retrag sub plapuma noptii pentru o binevenita odihna, abia atunci vazduhul se umple de niste fiinte ciudate, ce au un zbor parca frint, in zig-zag. Sint liliecii, vietati deopotriva remarcabile si nedreptatite. Ii intilnim pretutindeni, din Dobrogea pina in zonele alpine, prin podul caselor batrine, scorburi si clopotnite. Cu ani in urma, o colonie de lilieci a dus la isterie ocupantii hotelului Astoria" din centrul Bucurestiului, iar nu demult am putut vedea la Stiri liliecii care bintuiau prin uriasele incaperi ale Palatului Parlamentului. Dar cel mai bine se simt liliecii in regiunile carstice, acolo unde apele au scobit in muntii calcarosi puzderie de vagauni si pesteri.
Turistii si speologii ii intilnesc adesori agatati cu capul in jos de tavanul galeriilor, izolati sau formind ciorchini frematatori.
Dar pentru a gusta show-ul de noapte al liliecilor, nu strica putina zoologie. Liliecii fac parte, ca si noi, din clubul select al mamiferelor.
Si noi, oamenii, ca si alte mamifere, am visat sa zburam, dar numai liliecii au reusit sa se desprinda de pamint cu propriile lor aripi.
In nazuinta lor spre inaltimi, degetele li s-au lungit, o membrana le-a legat intre ele formind o paleta ca o parasuta, micul lor organism a devenit un motor cu mare randament energetic. Totul s-a petrecut in citeva milioane de ani de evolutie; liliecii sint mult mai batrini decit noi pe Pamint.
Dar inca de atunci locurile la masa erau deja ocupate de alte specii astfel incit liliecii s-au profilat pe insecte, si anume pe insectele de noapte. Au rezolvat in acest fel problema concurentei cu consumatorii de zi, dar le-a aparut o problema noua: cea a orientarii in intuneric. Si atunci liliecii au mai realizat un brevet uluitor: radarul. Cind sageteaza bezna, liliacul pipaie obiectele cu un spot de ultrasunete ce se intorc reflectate. Semnalul e analizat in miimi de secunda si pe baza lui se ia decizia corecta: zboara inainte, ocoleste obstacolul, se strecoara prin strimtori doar cu putin mai mari decit anvergura aripilor sale. Cind pe radarul sau apare semnalul atentie, gindac" - poate pulsatia vietii in insecta sau doar soliditatea cheratinei din elitre - liliacul deschide aripa precum pescarul minciocul si prinde victima din zbor. Si credem ca legenda potrivit careia liliecii se napustesc in parul femeilor ar putea avea la origine cazuri rarisime, cind un par bogat, viguros, precum cel din reclamele pentru sampoane, putea da pe radarul unui novice un semnal asemanator cu un roi de insecte.
Zborul pentru un animal ce nu este pasare consuma multa energie. De aceea liliacul este mereu flamind. In fiecare noapte consuma o cantitate de insecte egala cu greutatea propriului corp. Fara lilieci, poporul hraparet si prolific al insectelor ar inregistra un salt demografic cu consecinte ecologice incalculabile. In tarile in care liliecii s-au imputinat, agricultorii au inregistrat pagube notabile. De aceea, in 1992, tarile Comunitatii Europene au semnat la Londra Tratatul international privind protectia liliecilor. Cu atit mai mult cu cit exista multe specii migratoare, ce nu recunosc frontierele oamenilor. Romnia a aderat la acest tratat in mai 2000.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona