Lacasul de credinta pe malul Oltului
Articol
Martor al atitor faceri si prefaceri lumesti, bulbucindu-si apele la vale din creierii muntilor, din vechime, Oltul a fost ales pentru a fi linia sfinta a construirii de biserici si minastiri de o parte si de alta a malurilor sale. Astfel, ceva mai sus de Caciulata, Minastirea Cozia isi plimba de sase secole turelele peste apele inspumate sfintind de mult locurile cu miros de tamiie si luminari, cu slujbe si citit de evanghelii, cu mii de credinciosi veniti la rugaciune. Temelia minastirii a fost pusa de Mircea cel Batrin intre anii 1386 si 1388, intr-o regiune unde cresteau nuci, numele locului in sine derivind de la termenul peceneg-cumanian coz", adica nuc, care a devenit Cozia, adica cringul cu nuci". Oricum, Mircea cel Batrin a zidit acest lacas in aceste locuri nu numai datorita frumusetii imprejurimilor, ci cu certitudine si din ratiuni militare si strategice, minastirea fiind la inceput intarita asemeni unei fortarete. Portretul sau, pe panelul rezervat fondatorului, poate fi vazut in toata splendoarea sa, pe peretele din dreapta nartexului din biserica mare, invesmintat in costum medieval, tinind in mina sa miniatura minastirii. In incinta bisericii se afla atit mormintul domnitorului, cit si al mamei lui Mihai Viteazul, care s-a calugarit aici in 1601, sub numele de maica Teofana. Cind cobori spre minastire, pe aleea strajuita de brazi, in dreapta se afla o fintina (admirata in 1657 de Paul de Alep), ce este de fapt un put cu apa sfintita. Fintina e decorata cu sculpturi, iar in mijloc, din bratele unei cruci, apa curge in bazinul fintinii. Scoti un banut, il arunci, si-ti pui o dorinta. Cea de-a doua fintina prezinta la fel de mare interes ca si prima: ea se numeste Fintina lui Neagoe Basarab si dateaza din anul 1517. Este acoperita de o bolta sustinuta in partea din fata de coloane unite la capat si in partea din spate se sprijina pe doua console, zidite in perete, pe care se reazema un leu in stil brincovenesc. Peste drum, pe un deal care domina minastirea, se inalta bolnita. A fost zidita intre 1542 si 1543 de Petru Voievod pentru bolnavii si batrinii comunitatii. Pe buna dreptate, specialistii romni si straini au vazut bolnita ca pe nestemata Coziei din secolul al XVI-lea", aceasta datorita echilibrului arhitectural in alegerea decoratiunilor si a frumusetii deosebite a picturilor interioare. In imediata apropiere a bolnitei se gasesc cimitirul si clopotnita. Clopotele, donate in 1395 si in 1413 de Mircea cel Batrin, au fost mai apoi mutate in 1879 la Curtea de Arges si Rimnic.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona