Minastirile Polovragi, Lainici si Tismana
Articol
Cind vii dinspre Rimnicu Vilcea, nici nu intri bine in arealul Gorjului ca, pe dreapta, la doar cinci km de soseaua principala, se gaseste localitatea Polovragi si, aproape, la poalele unui defileu, se afla sfinta minastire. De fapt, Minastirea Polovragi este asezata intr-un loc placut ochiului, la baza muntelui Piatra Polovragilor, in vecinatatea Cheilor Oltetului, intr-o livada cu pomi fructiferi si castani comestibili, ce aminteste de clima oarecum mediteraneana a minastirilor Tismana si Bistrita. Minastirea si-a luat denumirea de la localitatea vecina, Polovragi. Aceasta toponimie romneasca, avind o rezonanta particulara, a dat nastere la multe interpretari. Cea mai draga noua este aceea ca ar fi o criptograma nedescifrata de origine geto-daca; mai ales ca legenda spune cum zeul dac, Zamolxis, a locuit in pestera de la Polovragi. In ceea ce priveste vechimea, data zidirii se pierde undeva in jurul anului 1505, ctitorita fiind de Radul si Patru, fiii lui Danciul Zamona, mentionati intr-un hrisov emis la 18 ianuarie 1480 de voievodul Basarab cel Tinar. Cind intri in curtea minastirii, totul pare cald si blind. Dar mai ales luminos, caci dealurile impadurite din jur, in loc s-o sugrume cu maretia si desimea copacilor, ii dau dulceata luminisului unde se rasfata tot soarele inaltului. Iar Cheile Oltetului din spatele minastirii dau respiratia larga a eliberarii. In linistea si pacea de aici, maicutele abia daca se zaresc fulguind ca niste umbre. Biserica minastirii este zidita in stil bizantin, avind forma trilobata, realizata intr-o simetrie proportionata. Pictura bisericii, asemanatoare cu aceea de la Hurezi, are si caracteristici proprii, in pridvor (adaugat minastirii de catre Constantin Brincoveanu) existind reprezentarea iconografica, unica in tara noastra, a minastirilor de la sfintul Munte Athos. Biserica sfintei Minastiri Polovragi este inconjurata de chilii, formind o puternica cetate de aparare. In ea se patrunde printr-o poarta masiva, deasupra careia se inalta clopotnita ridicata in timpul lui Constantin Brincoveanu. Astfel, minastirea a indeplinit un rol deosebit de important in timpul revolutiei lui Tudor Vladimirescu. Ca si in alte minastiri din Oltenia, si aici s-au organizat, cu concursul populatiei locale, garnizoane, puncte de rezistenta si de aprovizionare a revolutionarilor.
Daca trecem de Tirgu Jiu si ne incumetam a urca spre Petrosani, prin intortocheatul defileu al Vaii Jiului, la 32 km departare de orasul lui Brncusi" si la 25 km de orasul huilei" se afla Minastirea Lainici. Si daca aproape toate minastirile din zona sint deservite de calugarite, Lainici este liantul credinciosilor din Oltenia cu cei din Ardeal si face parte, jurisdictional, din Arhiepiscopia Craiovei, fiind cea mai mare minastire de calugari din aceasta eparhie. Asezata chiar la drum, sub culme de deal, s-ar parea ca nimeni n-a trecut in susul si in josul defileului fara sa fi facut popas la minastire, odihnindu-se sau racorindu-se la umbra deasa a pomilor din curtea sa. Si poate tocmai fiindca a fost atit de expusa, minastirea are un trecut greu incercat, facind fata cu truda vremurilor tulburi. Astfel, primul care a ajuns aici a fost Sfintul Nicodim cel Sfintit de la Tismana, care s-a asezat intr-o pestera pe Valea Jiului la Surduc", deci linga Minastirea Lainici. De atunci, se tulbura apele. Intre 1750 si 1765, marea prigoana impotriva ortodoxiei romnesti declansata de catre Maria Tereza a ajuns pina la Lainici. A fost distrusa impreuna cu alte peste 300 de biserici si minastiri ortodoxe. In 1784, Schimnicul Atanasie este trimis de la Tismana pentru a reinvia Minastirea Lainici, unde aduna din nou o obste de 30 de monahi. La Minastirea Lainici a stat ascuns Tudor Vladimirescu deghizat in calugar, deoarece era urmarit de turci pentru ca luptase impotriva lor in razboiul ruso-turc dintre anii 1806 si 1812. De aceea, in 1817 Minastirea a avut de suferit, fiind devastata de turci; calugarii au fost alungati, iar lui Maxim monahul i s-a taiat capul. Nici nu s-au stins bine toate nenorocirile, ca in timpul primului razboi mondial, intre 1916 si 1918, minastirea a fost distrusa complet, trupele germane intrind cu caii in biserica, facind focul in ea si profanind-o peste masura. I-au fost furate odoarele, iar cimitirul a fost devastat si profanat, crucile fiind smulse si calcate in picioare. Iar s-a refacut si iar a fost lovita fara mila. Dupa 1947, cind la putere vine regimul comunist, incepe construirea caii ferate Bumbesti-Livezeni, precum si modernizarea Drumului National, pe aceeasi distanta. Muncitorii care au executat aceste lucrari au devastat si au afectat viata bisericeasca din minastire asemenea unor invadatori pagini, ocupind toate terenurile minastirii, amplasind aici baraci si nemaiplecind pina in 1957. Si cum nu fusese destul, in 1961 Minastirea Lainici este desfiintata ca minastire independenta, pina in 1970 usile bisericii raminind inchise cu lacatul. De atunci, vremurile au devenit mai bune. Oricum, astazi, atmosfera de aici este atit de pioasa, ca nici n-ai banui trecutul incercat al sfintei minastiri.
La 35 km de Tirgu-Jiu, spre vest, se afla Minastirea Tismana. Asezata pe un platou muntos, excelent ca mijloc natural de aparare, minastirea, la prima vedere, pare rece si austera. O insufletesc doar calugaritele, credinciosii si calatorii. Minastirea a fost atestata documentar intr-un hrisov, datat in anul 1385, si este ctitoria Sfintului Nicodim Valahul. La inchegarea" ei au contribuit domnitori (Negru Voda, Mircea cel Batrin, Radu cel Frumos etc.) si boieri, iar Tudor Vladimirescu a organizat aici o baza de pregatire a miscarii revolutionare din 1821. La Minastirea Tismana se ajunge din Drobeta Turnu Severin, prin poarta Motrului, pe drumul national 67, pina la noua asezare Motru. De aici, un drum judetean face legatura cu localitatea Apa Neagra, aflata la o distanta de 29 km, de unde urmeaza ramificatia pe dreapta a DN 67D, prin Celei si Izverna, pina in zona Tismanei. Abatindu-va, puteti admira Baia de Arama, podul natural, zatoanele, pestera si rezervatia naturala de liliac de la Ponoarele, Cheile Sohodolului, pesterile Sohodolului, Muierii si Topolnitei, vaile Cosustei si Izvernei. Celalalt drum porneste din Craiova pe Motru in sus, sau pe Jiu, pina la Tirgu Jiu si de aici, mai inainte pe DN 67. Se pot vizita odoarele etnografice stravechi de la Arcani si Runcu, cit si Hobita lui Brncusi.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona