Case taranesti in inima orasului
Articol
Intre anii 1865 si 1867, Al. Odobescu lansa ideea necesitatii de prezentare in expozitie a unor gospodarii taranesti, afirmind ca taranul romn merita cu prisosinta acest lucru". Proiectul sau a fost desavirsit in luna lui florar a anului 1936 cind, rod al muncii studentilor si specialistilor de la Scoala de Sociologie a lui Dimitrie Gusti, lua fiinta, in chiar inima Bucurestilor, Muzeul Satului Romnesc. Cind intri, prima casa care iti iese in cale este una ardeleneasca, din Tara Crisurilor. Aici, totul este din lemn: carul, casa, sura, fintina cu cumpana, biserica... Totul. Casa este ridicata din cununi de birne orizontale imbinate dupa sistemul limba si uluc", mestesug mostenit de la daci. Unii straini au descoperit aici, pretentios, stilul baroc rustic". Acoperisul este inalt, aproape cit un foisor si in doua ape". Adica, doua rinduri de sindrile sau paie. Casa are tinda, odaie si tirnat", locul de depozitare a cerealelor. In tinda troneaza cuptorul cu cahle, avind forma unei lazi. In odaie gasesti lavita peste care stau o multime de velinte. De grinda atirna un lemn pe care sint asezate vesminte de casa: camasi de noapte, ii etc. Pe polita din scindura sint frumos rinduite oale de pamint, linguri de lemn si alte obiecte de uz casnic. Nu lipseste nici leaganul pruncilor, dar nici troaca de baut facuta din dovleac. Mai apoi, potecile te duc spre ograzile moldovenesti, acolo unde casele sint doar putin ridicate de la pamint, construite tot din lemn, lipite cu lut si acoperite cu paie sau cu stuf. In schimb, casele din Tara Romneasca au si subterane. Utilitatea acestora este frumos descrisa de un cronicar care ne-a lasat mostenire vaicarelile unui boier, cum ca a imbatrinit, fapt pentru care nu mai poate bea mai mult de trei caldari de vin pe zi.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona