Padurile noastre si padurile lor
Articol
Dacia era acoperita de paduri in proportie de 85 %. Decebal isi vizita supusii navigind prin oceanul verde, din luminis in luminis. Asa cum iarna ruseasca i-a salvat pe rusi de mari primejdii, tot asa codrii intunecosi carpatici au tinut mult timp invadatorii la respect. Se spune ca desisurile din Valea Oltului ar fi mistuit fara urma citeva legiuni romane conduse in mod imprudent de generalul Fuscus. Poate si de aceea cuceritorii s-au razbunat apoi, trecind padurile prin foc si sabie. Economia in tranzitie a Daciei romane se baza tot pe exportul de lemn brut. Vilele demnitarilor, catapultele si buticurile se faceau din arbori seculari. Convoaiele cu sare, griu si miere si cursele de care de lupta de formula I se faceau pe drumuri pavate cu lemn de stejar. Si daca drujba Husqarna ar fi fost inventata, poate ca nici romani n-ar mai fi fost. Fara padurile noastre astazi am vorbi pe aici limba pustelor si stepelor.
De altfel cele mai acute momente de declin ale padurii romanesti din trecut au fost produse prin exploatari facute de altii. Grecii si apoi turcii au nimicit padurile dobrogene si dunarene, austriecii au decimat codrii Bucovinei, sovromurile sovietice de dupa razboi au scos in zece ani lemn cit pentru treizeci, prin pradalnice taieri la ras. Dar exploatarile neaose din prezent intrec performantele cotropitorilor de altadata. Astazi, padurile noastre care inca mai ocupa 23 % din suprafata tarii , platesc datoriile externe, asigura planul de export, imbogatesc speculanti, incalzesc casele in locul energiei insuportabil de scumpa. Anemiate de defrisari, padurile noastre, odinioara printre cele mai viguroase din Europa, sint tot mai sensibile la boli si calamitati naturale. Dupa parerea unor specialisti, daca se mentine ritmul actual.
Dar hai sa ne bucuram de paduri cit mai sint.


Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona