Despre Muntii Mehedinti
Articol
Pentru traversarea Muntilor Mehedinti, am ales ca punct de plecare statiunea Baile Herculane, binecunoscuta asezare balneo-climaterica din Valea Cernei. In prima etapa, plecam din Valea Cernei peste virful Domogled, spre Izverna, traseul fiind marcat in prima parte cu banda albastra, apoi nemarcat pe poteca ciobaneasca, drum de caruta si sosea forestiera. Pornim la drum din spatele hotelului Cerna. Poteca larga ne conduce la inceput prin padurea de fagi, goruni si frasini, in urcus domol, revine apoi din ce in ce mai accidentata si iese din padure. Dupa o jumatate de ora, intram intr-un fel de turn de piatra ros de vremuri, cu scari in serpentine strinse, turn de cetate plin de farmec si mister; incoronindu-i crestetul, torte uriase de Pinus Nigra ne vegheaza drumul; in scurt timp ajungem pe o prispa a muntelui, ingradit in partea stinga cu stinci si o cruce; de aici, din locul numit "Crucea Alba" incepem lupta cu obstacolele insiruite pe "Cararea Pisicii", pe buna dreptate numita asa. Mai pe brinci, mai in picioare, reusim sa depasim ultimele bariere si sa intram pe poteca inselatoare, acoperita de grohotis; dupa aproape o ora si jumatate de drum anevoios, iesim intr-o minunata poiana la izvorul Jaralau - binecuvintat fir de apa cristalina si rece, minunat loc de popas dupa cele indurate pe cararea pisiceasca! De la izvor, dupa 30 de minute de mers, ajungem la o bifurcatie de poteci: spre stinga la Poiana Stiuberi, inainte spre virful Domogled; pornim spre virf urmarind marcajul banda albastra, destul de sters pe unele locuri, trecem prin Poiana Musuroane, locul de intilnire al caprioarelor care se aduna in faptul serii "sa mai schimbe o vorba" si incepem sa urcam in serpentine strinse pina pe crestetul Domogledului Mare, la 1160 m. Osteneala urcusului si efortul de a ajunge aici ne este rasplatit din plin prin imaginea panoramica; spre sud zarim un crimpei albastrui din Defileul Dunarii, "Clisura" din dreptul comunei Plavisevita, apoi altul din Portile de Fier, printre care panglica argintie a Dunarii se mistuie in zare; totul ne apare ca intr-o macheta gigantica; o privire aruncata spre est si nord-est ne descopera o frintura din Podisul Olteniei, inchis la orizont de inaltimile Retezatului si Mehedintilor, imaginea sugerind un "urias cerdac sculptat pe mijloc cu briu alb de calcare"; spre apus descoperim Piatra Bulzului de la Mehadia, imens bloc dolomitic ce strajuie departarile, iar in fata, pierzindu-se in zari, Muntii Semenicului si ai Almajului, unduindu-si culmile domoale; obositi cu departarile, ochii revin la imagini apropiate si descoperim la picioarele noastre versantul vestic al Domogledului, cu paduri de alun, liliac salbatic si mojdrean, amestecate intr-un tablou policrom. Din virful Domogled, traseul nostru se indreapta spre est traversind un platou inalt, acoperit de padure. Poteca nu mai este marcata, dar printre goruni si frasini inalti, drumul poate fi urmarit cu usurinta; in scurt timp, ajungem in zona vechii frontiere dintre Transilvania si tara Romaneasca si, pe vechiul drum graniceresc incepem sa coborim spre satul Prejna. In capatul sudic al satului, drumul se ramifica (pe Valea Prejnei - drum modernizat - 6 km pina la intersectia cu DJ 671), pornim spre dreapta, urcind domol printre livezi intinse si terase cu vii, ajungem dupa aproape o ora in satul Gornovita; din sat poteca urca sustinut pe coastele Culmii Gornovitei si iese in drumul de caruta care strabate creasta ca sa coboare apoi in Nadanova. Traversam asezarea cu casele insiruite in lungul vaii, intram pe drumul modernizat care vine de la Drobeta Turnu Severin spre Baia de Arama si ne indreptam spre pestera Izverna (ramificatie din sosea spre stinga - 4 km). Situata in partea nordica a satului Izverna, la baza unui perete vertical de calcare, pestera a fost cercetata inca din 1914, dar din cauza debitului mare de apa este destul de greu accesibila fara echipamente speciale. Aici se incheie prima etapa a traseului de traversare, malul piriului Izverna si covorul de iarba moale fiind locul ideal pentru tabara. Seara la foc, cu ochi pironiti in jar, ascultam soapta apei care iesea din adincul pamintului, aducind sub munte, din Valea Cernei, un fir din legenda viteazului Iorgovan. A doua zi, dupa ce am vizitat complexul carstic de la Izverna, ne indreptam spre Baia de Arama; dupa doua ore de mers, ajungem in satul Ponoarele, in depresiunea care gazduieste Lacul Zaton; situat la confluenta mai multor vai - lacul este un fenomen hidrocarstic deosebit de interesant prin evolutia lui ciclica; incepind cu topirea zapezilor la inceput de primavara si pina vara tirziu cind apele dispar in subteran aproape in intregime, lacul ne prezinta oglinda albastra cu sclipiri de argint; mai tirziu, drenate prin scorburile ascunse, apa se retrage incetul cu incetul, reaparind o data cu ploile toamnei; din Culmea Cracul Muntelui, de unde i-am admirat luciul, putem cobori pina la malul lui, apoi reintorcindu-ne la cimpul de lapiezuri, cu modelari labirintice stranii, unice in tara noastra. De pe culme, punctul cel mai inalt al podisului sculptat in toate directiile, descoperim uriasul dig al Dealului Mare, apoi padurea de liliac, locul vestitei sarbatori de mai, al carei parfum se simte in aer pina tirziu in vara; departe, spre vest, Culmea Cernei se ascunde parca-n poalele tarcului si Godeanului; Piatra Closanilor ne atrage privirea amintindu-ne de drum, ca mai sint multe de vazut. Parasim cimpul de lapiezuri si, dupa zece minute, firava potecuta ne scoate in mijlocul unei doline crater, in fata unei alte curiozitati carstice - "Podul natural de la Ponoare" sau "Podul lui Dumnezeu" cum il numesc localnicii; format in urma prabusirii tavanului pesterii de la Pod, arcada imensa imprima o atmosfera de basm; zona a fost declarata rezervatie aspeologica. In peretele vestic al dolinei se afla intrarea in pestera si, cu echipament de protectie, putem patrunde in tainele adincurilor subpamintene, lume plina de mister. Trecind pe sub "Podul natural" ajungem in a doua dolina, unde scorbul inghite apele piriului "Sapte Mori". Parasim lumea adincurilor misterioase si urcam dealul Maguriciului si al Tontii. Din culme, orizontul se redeschide panoramic, reintilnindu-se cu Piatra Closanilor, culmile tarcului, Godeanului si Cernei; in spatele lor, stralucind in soare, crestele inzapezite ale Retezatului, peste umar Paringul cu "Mindra" lui, iar jos la picioare, invitindu-ne la drum, asfaltul soselei care leaga Ponoarele de Baia de Arama. Poteca ne poarta pasii prin ripe rosietice pina la islazul Brazisori printr-o lume de fantasme, printre stinci si arbori pietrificati, amestec haotic care pare sa refuze orice urma de viata, lasind impresia unui cimitir preistoric. Ne continuam drumul spre punctul de inmanunchiere a mai multor vai si, dupa zece minute, ajungem la apa Bulbei. Un drum de o jumatate de ora pe o poteca plina de neprevazut, cind prin apa, cind catarati din piatra-n piatra, pe brineaguri si prispe aeriene, ne conduce in fata Bulbei furioase care iese la lumina din lumea subpaminteana, descatusata de strinsoarea galeriilor Bulba cu o furie dezlantuita, izbucneste de sub portalul pesterii, dind piept cu soarele. Legenda locului aminteste de vrajitoarea cea rea inchisa in intunericul vesnic si care... dar cel mai bine este sa aflati pe aceste locuri povestea.
Revenim in sosea si ne indreptam spre Baia de Arama, finalul primei drumetii prin Muntii Mehedintilor. In alte excursii, alte drumuri ne vor duce spre Pestera de la Closani, in Cheile Sohodolului sau prin carstul plin de mister al Vaii Motrului, spre alte locuri de basm pline de legenda.

Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona