Minastirea Argesului
Articol
Cu turlele rasucite in sus, Minastirea Curtea de Arges sfredeleste vazduhul ajungind pina la portile cerului lui Dumnezeu, cerind mintuire sufletelor Anei, Mesterului Manole si celor "zece mesteri mari, calfe si zidari...". Minastirea Curtea de Arges, ctitorie a lui Neagoe Basarab (1512-1521), constructie masiva din piatra de Albesti, ridicata de vestiti mesteri, supravegheati direct de catre domn, impresioneaza prin linia sa arhitectonica, reprezentind unul dintre cele mai frumoase monumente istorice din Romnia, "o adevarata Sf. Sofia munteana", a carei faima, sporita de legenda Mesterului Manole, a trecut de mult hotarele tarii. Ca si inaintasii sai, Neagoe Basarab si-a legat pe veci numele de Curtea de Arges, ctitorind una dintre capodoperele artistice de la noi si chiar din Europa, care este Minastirea Argesului, facindu-l erou de balada. Cine intra pe portile largi ale Minastirii nu stie ce sa admire mai intii: dorinta de perfectiune a domnitorului sau jertfa sublima a lui Manole? Oricum, motivele care l-au determinat pe evlaviosul domn sa ridice acest sfint lacas sint marturisite in slovele pisaniei, ce se afla pe fatada de apus, in partea dreapta a intrarii in pronaos: "Adusu-mi-am aminte domnia mea, cum ca multi imparati intru imparatiile acestea s-au salasluit, ci putini pe cea cereasca o au mostenit. De aceea, iata si eu m-am sirguit nu numai a cirmui aceasta imparatie, ci si a iubi pre Domnul din tot sufletul, fapte bune facind. Si prin harul dumnezeiesc si indemnul Prea cinstitei Maici a Domnului s-au deschis ochii inimii noastre si am hotarit a o inalta si a o intari, si i-am mai daruit sate, si tigani, si balti cu peste, si dijma de la vami, si vase de aur si de argint, si margaritare, si pietre nepretuite...".
Asa cum se infatiseaza in prezent, biserica este alcatuita dintr-un pronaos, contopit organic cu constructia propriu-zisa, ai carei stilpi interiori sustin o turla de mijloc si doua turnulete laterale care incununeaza fatada de apus a bisericii. Acestea din urma, prin podoaba lor exterioara, rasucite ca o mare impletitura din fibre groase de zidarie, la prima vedere, dau impresia ca stau sa cada unul asupra celuilalt si ca se insurubeaza in tariile cerului. Restul bisericii si altarul - cu abside care ii implinesc forma de cruce - sustin de asemenea o turla inalta, a carei imbinare cu ansamblul se face prin bolti, dind un tot arhitectonic de o zveltete inegalabila. In fata intrarii se afla un aghiasmator deschis, sprijinit pe patru coloane, lucrat in marmura de felurite tonuri si desene. Precum intreaga biserica, si acesta reprezinta o admirabila opera de arta. Vazut dinspre apus, aghiasmatarul cu invelitoarea din plumb si crucea aurita se proiecteaza pe cele 12 trepte care urca spre intrarea in sfintul lacas si pe rama care o imbraca, asemeni unui portal aplicat. Deasupra, depasind bordurile scurte ale acoperisului asezate pe mai multe rinduri paralele de cizeluri, constructia bisericii creste intr-o suita de volume si suprafete, pe care se inalta cele patru turle. Acoperisul turlelor, bogat impodobit, pare iesit din mina unor aurari, iar lanturile care sustin crucile sint aidoma serpilor care l-au sugrumat cindva pe batrinul Laocoon. De aici s-a aruncat, facindu-se frate cu vazduhul, Mesterul Manole. Ceva mai in vale, peste strada, fintina sa racoreste trecatorii insetati. Pustiit de zidirea Anei, cu desertaciunea gindului de neatingere a perfectiunii in minte, s-a aruncat in gol fara frica suicidului condamnat de canoanele bisericesti. Caci el isi implinise, ca si Iisus, destinul trasat de insusi Domnul. Ii desavirsise Creatia. Si unde-a cazut "Mare s-a facut/ O fintina lina/ Cu apa putina/ Cu apa sarata/ De lacrimi udata..."
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona