Ialomita, apa dulce
Articol
Considerat "leaganul turismului romanesc", masivul Bucegi reprezinta o tinta pentru orice montaniard pasionat. Forma sa de potcoava, sustinuta la nord de puternice contraforturi, are deschiderea spre sud si este strabatuta, ca o adevarata axa de simetrie, de un riu extrem de frumos, dar si interesant in acelasi timp, Ialomita.Riul Ialomita isi are izvoarele in apropierea Virfului Omu (2505 m), virful cel mai inalt din masiv. Spunem izvoarele, fiindca in portiunea superioara exista, intr-adevar, doua surse: spre vest, intre Mecetul Turcesc si Doamnele exista un mic piriias ascuns printre pietre numit Valea Cotlonului; spre est, iesind printr-un mic izbuc chiar linga Mecetul Turcesc apare Valea Bisericii. Aceasta denumire este justificata de faptul ca Mecet, tradus din limba turca, inseamna "biserica", iar stinca respectiva (de fapt o klippa de calcar) are chiar aspectul unei catedrale uriase de piatra.
Prin unirea celor doua fire, se formeaza piriul Obirsia, piriu care a dat numele si muntilor din stinga sa: Coltii Obirsiei (2480 m) si Obirsia (2403 m). Curgind domol la umbra Doamnelor din dreapta sa, piriul Obirsia se invioreaza brusc in fata unui prag de piatra pe care-l sare zgomotos si spectaculos in acelsi timp, formind Cascada Obirsiei, impresionanta cadere de apa de aproape 80 de metri inaltime. Din stinga cascadei, sarind din treapta in treapta, vine Sistoaca Obirsiei, un alt piriu inspumat si abundent tot timpul anului. Mai bogat, firul apei se strecoara relativ usor pe fundul uriasei caldari glaciare a Obirsiei.
Piriul Obirsia inca mai poarta numele de "botez". Abia dupa ce primeste din stinga Valea Sugarilor si din dreapta Valea Doamnelor, nou-nascutul primeste "carte de identitate" cu numele Ialomita.
De fapt, vechiul nume al riului a fost Naparis, nume de origine getica care a fost preluat si folosit ulterior si de romani. Actualul nume, Ialomita, este de sorginte slavona si isi are originea din cuvintul "ialov" care inseamna "loc sterp". Dupa cum se stie, primele contacte ale populatiilor migratoare au fost cu zona joasa, de cimpie a tarii, zona in care viiturile din sezoanele ploioase lasau locuri sterpe. De altfel, in zona de cimpie, Ialomita a mai avut si denumirea populara de "Galbenul", denumire datorata depunerilor de loess.
Deci, din radacina Ialov si din sufixul de origine slavona Nita a rezultat cuvintul Ialovnita care s-a transformat ulterior in Ialomnita, apoi in Ialomita.
Riul are o lungime de 414 km si un bazin de 10.430 kmp (dupa alte surse, mai vechi, are doar 8873 kmp) iar suprafata cuprinsa intre coordonatele: 44-32 si 45-32 latitudine nordica si 25-40 si 27-09 longitudine estica.
Dar sa lasam datele "seci" ale geografiei fizice si sa patrundem in universul mirific al cheilor Ialomitei.
Imediat ce primeste ca afluent Valea Doamnele, riul Ialomita intra intr-un "sirag" de Chei, sapte la numar, care de care mai frumoase: Cheile Ursilor, Pesterii, Coteanului, Tatarului Mare, Zanoaga Mica, Zanoaga Mare, Orzea. Cifra 7 este o cifra simbolica si, probabil, acest simbol a influentat si montaniarzii care au "imortalizat" pe harti doar sapte chei. Specialistii geografi mai consemneaza, in aval de Dobresti, alte doua chei, cele ale Dobrestilor si cele ale Gilmei.
Va propunem o drumetie interesanta in Bucegi, cu parcurgerea tuturor Cheilor Ialomitei.
Intrucit la munte este mai usor sa urci decit sa cobori, vom prezenta traseul din aval in amonte. Intrarea in traseu se face prin satul Pucheni (apartinind de comuna Moroeni), unde putem ajunge astfel:
- cu trenul pina la gara Pietrosita, apoi cu diferite curse auto locale sau interjudetene pina la Pucheni (7 km);
- cu autobuzul sau cu auto propriu pe traseul Bucuresti - Tirgoviste - Moroeni;
- cu autobuzul sau cu auto propriu, venind din Sinaia.
Traseul se deruleaza pe marcaj cruce albastra (cel mai lung marcaj din Bucegi, de la Moroeni la Busteni) si, dupa 4 km, atinge Cheile Gilmei, formate intre Gilma Ialomitei (1170 m) si peretii abrupti ai muntelui Raciu (1518 m). In continuare, mergind paralel cu banda rulanta ce transporta calcar din cariera Lespezi spre Fabrica de Ciment Fieni, ajungeti la Tabara "Cerbul" Bratei, pe care o depasiti intrind in scurtele Chei ale Dobrestilor. La capatul de sus al lor, intilniti un baraj construit in anul 1952 pentru alimentarea cu apa a Hidrocentralei Gilma.


Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona