Cheile Galbenei
Articol
Poteca pare ca s-a sfirsit in momentul in care ajunge la un ochi de apa aparent imobil. Doar curgerea continua peste pragul micului lac arata ca pe aici iese necontenit apa.
Este Izbucul Galbenei. Originea acestei ape se gaseste in zona Padis si Valea Seaca. Dupa un parcurs fragmentat de succesive captari subterane si reaparitii la lumina zilei, culminind cu parcurgerea Cetatilor Ponorului, apele iesite la suprafata au dat nastere Cheilor Galbenei. Declarate rezervatie naturala, acestea sint considerate printre cele mai grandioase si salbatice forme de acest gen din tara noastra.
In partea stinga, deasupra Izbucului, se afla capatul potecii care va va duce mai departe. Dupa o trecere dificila, ajutati si de un cablu metalic, porniti in aval. Mergind pe marcaj punct galben, pe o poteca clara, sinteti undeva deasupra piriului Galbena, care se strecoara printre bolovani, dind nastere unor mici cascade si repezisuri..., dar o ruptura in patul albiei formeaza un scurt canion. Apa se arunca peste praguri, sarind dintr-o marmita in alta. Urmariti jocul apei de la inaltime si coboriti ajutati din nou de un cablu, pe o panta de stinca destul de abrupta.
Ati depasit canionul. Decorul s-a schimbat. In dreapta, un perete compact, inalt de vreo 200 de metri, ia locul copacilor.
Abia scapata din canion, apei i se iveste o noua provocare. Cu repeziciune, se arunca spre gura neagra a Tunelului din Cheile Galbenei.
Pe o panta de grohotis si cu o sursa de lumina puteti alege si voi traseul subteran. Cu o lungime de 150 de metri, cu trei ferestre pe parcurs, ce sint vechi intrari ale piriului in masiv, aceasta pestera va arata modul de circulatie a apei in masivele calcaroase.
Alegind insa varianta de suprafata, treceti prin dreptul celorlalte intrari ce dau in subteran si ajungeti intr-unul dintre cele mai frumoase locuri ale traseului. Dupa drumul subpamintean, apa vede din nou lumina zilei, aruncindu-se de la opt metri intr-o frumoasa cascada inspumata. Faceti un scurt popas, citeva fotografii dupa care coboriti in patul albiei.
Urmatorul tronson, un adevarat canion, cu peretii perfect verticali si apropiati la doar sase-sapte metri, nu lasa loc nici unei poteci. Pentru a evita o baie la picioare, de-a lungul peretelui sting este fixat un cablu de sustinere. Depasind si aceasta portiune, in continuare aveti trei variante de traseu.
Puteti merge mai departe pe firul apei, cale de vreo 5 km pina la intilnirea cu Crisul Pietros, trecind prin Poiana Pauleasa si intrind apoi in Cheile Jghiabului care, prin salbaticia lor, obliga la lungi portiuni de parcurs prin apa.
Daca va grabiti puteti urca pe versantul drept si in 10-15 minute ajungeti in Poiana Floriilor. Veti face apoi un mic ocol. Marcata tot cu punct galben, pe dreapta se contureaza o poteca. Urcind prin padure si printre lapiezuri, ajungeti in scurt timp deasupra abrupturilor, la "Balcoane". Doar ghiciti undeva, jos, drumul zbuciumat al Galbenei, traseu parcurs si de voi ceva mai devreme, prin chei. Oricit ati incerca, peisajul va ramine greu de descifrat in toate detaliile sale. Nu reusiti sa surprindeti decit fragmente.
Cu grija va retrageti de pe muchia prapastiilor. Ajungeti intr-o mica sa, un loc de bifurcatie a potecilor. Pe stinga, un drum forestier va scoate imediat in partea superioara a Poienii Florilor. Coborind spre mijlocul acesteia dati in scurt timp de un stilp indicator, o adevarata rascruce a drumurilor care strabat partea vestica a muntilor Bihor si este un loc bun pentru un popas mai indelungat.
Pina in iunie, la prima coasa, un covor floricol se asterne in aceasta zona. Atentie insa. Proprietarii acestor finete nu vor fi prea incintati daca calcati iarba in toate directiile. Sint poteci trasate si citeva locuri clare pentru campat.
Trebuie sa aveti rezerve de apa, deoarece nu veti mai avea nici o alta sursa citeva ore bune, iar dupa ce v-ati reimprospatat fortele, porniti mai departe, in directia aratata de tablita de pe stilpul indicator, spre Ghetarul Focul Viu. Mergeti pe traseul dublu marcat cu banda rosie si punct galben.
In citeva minute veti intra in padure. Dupa o portiune pe curba de nivel, incepe urcusul. Panta este destul de mare. Traverseati trei poienite care mai indulcesc putin efortul. Dupa un timp, peisajul se schimba. Ajungeti in mijlocul unui decor haotic: trunchiuri prabusite, mincate de vreme, bolovani calcarosi si lapiezuri sint imprastiate cu darnicie. Panta se mai domoleste. La aproape o ora de urcus continuu din Poiana Florilor, veti da peste un loc de popas: o masa, o bancuta si un panou.
Ati ajuns la intrarea in Ghetarul Focul Viu. Semnalata in lucrarile turistice publicate la inceputul secolului, pestera se deschide printr-o intrare joasa, la baza unui perete de calcar. Luati ceva mai gros pe voi si coboriti cele citeva trepte pina la intrarea propriu-zisa, unde aveti deja contact cu gheata.
In continuare, o oarecare amenajare lipseste cu desavirsire. Citeva scobituri in gheata fac totusi posibila coborirea. O alunecare pe panta puternic inclinata este posibila in orice moment.
Sinteti in Sala Mare, pe ghetar. Nu aveti nevoie de sursa de lumina. Printr-o larga fereastra ce strapunge bolta pesterii, lumina zilei patrunde din belsug. Sala Mare, masurind 68 de metri in lungime si 46 de metri in latime, adaposteste un bloc de gheata fosila, de 25.000 de metri cubi, al treilea ca marime dupa cel din Ghetarul de la Scarisoara si cel din Avenul Bortig. Centrul salii este ocupat de un imens con de zapada amestecat cu frunze si trunchiuri cazute prin ferestra din tavan. Citeva coloane si stalagmite de gheata, cu forme interesante, imbogatesc decorul. Lungimea totala a pesterii este de 165 de metri. Revenind la caldura de afara, porniti spre Piatra Galbenei. Continuind drumul prin padure, pe o panta lina, printre ferigi, ajungeti la o bifurcatie. In stinga drumul se continua pe marcajul banda rosie, iar in dreapta, pe punct galben. Aici panta se mareste, iar decorul devine mai accidentat. Dupa ce depasiti, pe dreapta, gurile a doua avene si dupa 25 de minute de la Ghetar, ajungeti la finalul traseului. Din virful abruptului, la 1243 de metri altitudine, puteti privi zarile spre sud si vest, spre virfurile tapul si Virtopul. Undeva, jos, se arata pe de-a intregul Poiana Florilor. De asemenea, va puteti face o idee de ansamblu asupra intregului traseu parcurs. Linistea de pe inaltimi contrasteaza puternic cu salbaticia frumusetilor ascunse in vai. Un popas mai indelungat, pe masura efortului depus, va va permite sa rememorati diversitatea fenomenelor intilnite in perimetrul acestei zone.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona