Poienile de Sus si Cheile Tasnei
Articol
Relieful carstic este unul dintre cele mai cautate obiective turstice si ofera turistului un peisaj neobisnuit, ciudat si atractiv. Dovada o constiuie multitudinea de forme si fenomene intilnite: chei, canioane, pereti verticali, creste impunatoare, piloni si turnuri, ponoare si izbucuri, lapiezuri, doline, uvale si vai carstice, impreuna cu mirifica si tainica lume a pesterilor. Pentru a va convinge, faceti o excursie intr-o zona carstica. Porniti spre plaiurile Mehedintilor, pe Valea Cernei.
Povestea acestei vai incepe pe inaltimile masivului Piule - Plesa (Retezatul Mic). Datorita faptului ca acest masiv este constituit din calcare, o parte din ape si-au croit un drum subteran, numai de ele stiut. Specialistii doar au dovedit prin marcari cu coloranti si izotopi radioactivi existenta acestora. Dupa 14 km parcursi in 12 zile, apele razbat prin puternicul izbuc al Cernei. Mai departe, cu cei peste 80 km lungime, Cerna constituie cea mai lunga vale rectilinie din tara. Frumusetea locurilor alaturi de speciile de plante rare si fauna reprezentativa confera unicitate intregii zone.
Un traseu complex referitor la cele prezentate mai sus, este cel care pleaca din Poienile de Sus trece pe la Virful Piatra Alba si coboara pe Cheile Tasnei.
Mergeti pina la Herculane, traversati statiunea si urmati drumul in lungul Vaii Cerna. Dupa ce depasiti borna de la km 16, pe stinga, peste ape, trece un ingust pod metalic. Este punctul de reper pentru locul de intrare in traseu.
Pe panta din dreapta, pe un drumeag, urcati citiva metri spre o casa vizibila printre pomi. In stinga gospodariei prindeti capatul unei poteci ce porneste in sus, pe coasta plina de verdeata. La un mic izvor va faceti ceva rezerve de apa pentru citeva ore de drum. Serpuind printre pomi, pe o panta ceva mai abrupta, traversati o mica fineata. Deasupra capetelor, zidul alb de calcar punctat cu trunchiurile copacilor, pare de netrecut. Pe sub liziera padurii cotiti la stinga. Ajungeti la gospodaria lui Costel unde, pe o bancuta, va puteti trage putin sufletul, la o vorba cu primitoarea gazda.
Porniti mai departe pe poteca ce merge relativ paralel cu creasta stincoasa. Prin finete si printre pilcuri de copaci, urcati usor, incercind sa mentineti poteca. Sint multe ramificatii, dar important e sa nu va abateti spre vale.
Ajungeti pe un platou cu citeva gospodarii in dreapta. Urmatorul pas va fi unul amuzant, deoarece nu puteti merge mai departe decit daca o luati prin mijlocul unor cirezi de vaci, oi, capre si cu ceva emotii, printre ciini. Dati peste o fintina care va poate potoli setea si, pe linga parcele de gradina, incepeti sa urcati prin padure. Pe copaci apar citeva urme de marcaj punct galben. Poteca destul de inclinata va scoate in scurt timp pe o terasa de piatra.
Dupa aproape doua ore de mers pe jos, din Valea Cernei aveti o imagine asupra vecinatatilor. Cuprindeti cu privirea o mare parte a muntilor Cernei. In stinga Virful Arjana si in fata virfurile Vlascului strajuiesc Valea Cernei, pe care doar o ghiciti pe sub coroana arborilor. Suspendate deasupra vaii, pe pantele inclinate sint imprastiate multe gospodarii.
In continuare poteca serpuieste pe serpentine scurte printre pereti abrupti. Ceva mai departe intrati intr-un frumos amfiteatru flancat de lapiezuri si, printr-o "poarta" de calcar, razbateti intr-o intinsa depresiune - Crovu Mare.
De fapt, ati ajuns la baza unei imense doline. Sinteti in zona Poienilor de Sus si veti vedea citeva forme exocarstice deosebite.
Porniti mai departe, lasati cei citiva copaci razltei de la baza dolinei si urcati in stinga panta abrupta. Dupa un mic platou, ajungeti in poiana Mare. O combinatie de verde si alb ingradita de copaci. In fata, cu piscul golas, strajuieste Virful lui Stan (1466 m altitudine), cel mai inalt virf al Mehedintilor.
Printre frumoasele cimpuri de lapiezuri, treceti in Poiana Beletina. Puteti urca pe virful amintit mai sus. In 30 de minute sinteti pe mica platforma a acestuia. Vi se dezvaluie largi perspective asupra platoului si a muntilor Cernei, pina spre Godeanu si Izvoarele Cernei. Se vad, de asemenea, frumos insirate toate marile doline ale zonei prin care hoinariti.
Reveniti in Crovu Mare. Urcati marginile dolinei in directia opusa. Ajungeti la Poienile Parcului, doua frumoase doline cu baza plata, plina de verdeata. Strajuit de Virful Cirling si de alte abrupturi stincoase, aici vi se ofera un peisaj unic cu dimensiuni. Il strabateti si apoi urcati putin si, dupa ce traversati un mic platou, ajungeti deasupra celei mai adinci doline din Carpatii romanesti - Crovu Medved. Este impresionanta. Peste lapiezuri, coboriti pe baza ei.
Prin toate aceste doline parcurse nu ati gasit nici o sursa de apa. Asa ca, sub un capac de scinduri, veti fi probabil bucurosi sa dati de un mic put cu apa. Este situat putin in dreapta, la baza pantei pe care tocmai ati coborit-o. Impreuna cu o mica coliba si un tarc pentru oi, acesta face parte din peisaj.
In rest, in aceasta imensa caldare mai gasiti citiva copaci razleti. In lateral sint pante abrupte, stincoase, un adevarat desert de piatra. Urcind o noua panta, puteti ajunge la Plostinioarele, o dolina mult mai mica decit precedentele.
Cu siguranta, veti ajunge aici pe inserate si va trebui sa va instalati tabara. Terenul este bun pentru campare.
Dimineata o luati din loc spre celalalt obiectiv al excursiei - Cheile Tasnei. Porniti in lungul Crovului Medved. In diagonala, pe coasta din dreapta, urca in panta lina o poteca care va va scoate intr-o sa. In stinga vedeti o faleza de calcar, iar in fata vi se arata in mare parte platoul Mehedinti.
Urcati in dreapta pe linia crestei. Apare marcajul banda rosie dar nu exista o poteca clara.

Lapiezurile sint forme sculpturale create de apa care a dizolvat roca calcaroasa, iar patura de sol a fost indepartata ulterior. Acest proces poate avea loc si pe roca nuda, expusa direct apei. Aglomerarea lapiezurilor pe o anumita suprafata da nastere cimpurilor de lapiezuri.
Dolinele sint un fel de pilnii care au luat nastere prin dizolvarea treptata a calcarului, sub actiunea apei.
Lapiezurile si dolinele impreuna cu celelalte numeroase forme intilnite pe rocile carstificabile, formeaza relieful exocarstic, de studiul caruia se ocupa carstologia.
In zig-zag printre lapiezuri, va indreptati spre virful impadurit din fata si ajungeti la limita padurii. Aruncati o ultima privire inapoi, spre desertul de piatra si intrati in padure. Dupa un scurt urcus, ocoliti prin stinga micul virf, traversati o rariste si in dreapta prindeti continuarea potecii. Marcajul este mai slab vizibil, dar destul de des. Pomii se raresc si o panta scurta va duce, dupa aproximativ o ora de la plecare, pe Virful Piatra Alba (1336 m altitudine).
De pe inaltimea de piatra aveti o frumoasa imagine a intregului ansamblu de doline parcurse anterior.
De asemenea, vi se dezvaluie intreaga creasta a Muntilor Cernei, iar in partea opusa, plaiurile Mehedintilor cu satele sale risipite printre vai.
Atentie! Din virf se desprind doua creste. Una spre vest care v-ar putea duce intr-o directie gresita, deasupra abrupturilor ce dau in Valea Cernei. Traseul bun este pe creasta din stinga, spre sud.
Pornind pe aceasta, in scurt timp reintilniti si marcajul. Va continuati drumul peste lapiezuri si prin raristi de padure. Stinca lapiezurilor devine alunecoasa pe vreme umeda si, in plus, exista o multime de blocuri instabile, ceea ce impune o atentie sporita la mers. Aruncati o privire in dreapta jos, spre Poiana Plostina.
Atentie la marcaj si la firul potecii. Dupa un parcurs usor pe creasta relativ dreapta, printre tufe de ienupar, iesiti deasupra unui mare abrupt. Sinteti deasupra Cheilor Tasnei, spre partea de inceput a acestora. De la plecare, din Crovu Medved, ati facut doua ore de mers pina pe aceste stinci. Dupa inca o ora veti ajunge in Chei. Pe partea opusa privirea vi se opreste pe panta impunatoare a Inalatului Mare (1301 m altitudine).
Porniti coborirea prin stinga, urmarind marginea abruptului. Coborisul e extrem de greu. Asta datorita tufelor de liliac pitic si a altor plante scunde care va ingreuneaza mersul. Primavara prezenta florilor liliachii va incinta privirea.
O ora va luptati din greu cu jungla pitica. Traversati un briu de copaci si terminati coborirea intr-o mica vale (seaca). Luind-o in dreapta, dati de o intinsa poina si inaintind spre capatul ei, ajungeti la piriul Tasnei. Dupa un popas, privind de jos abrupturile pe unde ati fost cocotati ceva mai devreme, porniti in jos pe firul apei.
O poteca intra in padure unde intilniti marcajul cruce albastra. In stinga, in vale, apele curg linistit nelasind sa se intrevada maretia cheilor carora le-a dat nastere ceva mai incolo. Padurea se rareste si pe linga un mic izvoras si o bancuta, puteti traversa apa pe malul sting. Ajungeti la o frumoasa cascada si puteti cobori la baza acesteia. Apele se arunca de la 7-8 m inaltime. Exista si o mica moara care insa nu mai functioneaza.
Revenind la poteca, puteti traversa o panta de grohotis. V-ati indepartat de firul apei. In stinga jos, vuietul apei va da de stire ca aceasta parcurge portiunea de canion a cheilor. Cu citeva cascade de coborit, aceasta portiune este accesibila prin patul albiei doar celor initiati si cu echipament adecvat.
Sinteti pe teritoirul viperelor. Cele doua specii prezente in zona sint: vipera comuna si cea cu corn, ambele ocrotite prin lege. Dar seara, vremea fiind racoroasa, nu veti avea probleme. Serpii stau la caldura, in gaurile lor.

Pe o panta scurta, reveniti la firul apei care si-a reluat cursul linistit. In jurul vostru sint pereti, vegetatie agatata de stinca alba, grohotisuri. Pe umerii de piatra, ca intr-o stampa orientala, isi intind umbrela o multime de pini. Ramine insa sa descoperiti singuri tot acest conglomerat.
Dupa citeva treceri peste piriu, va stabiliti pe dreapta vaii. Intrati in sectorul cel mai salbatic al Cheilor Tasnei. La doar 10 m distanta intre ei, peretii verticali coboara pina in patul albiei. In vremuri mai secetoase, apa Tasnei parasea lumina zilei, realizind un traseu subteran. La debite mari insa, galeriile subpamintene nu mai fac fata, apa continuindu-si nestingherita drumul la suprafata.
Coboriti o panta de grohotis, apoi in scurt timp urcati in dreapta pe poteca sapata in stinca. Sinteti deasupra cheilor si aruncati in urma o ultima privire.
Spre dreapta, va faceti iesirea din chei. Reintrati in padure si in zig-zag printre copaci, in 15 minute sinteti la sosea, pe malul Cernei, finalul excursiei voastre.
Ati parcurs un traseu frumos si totodata interesant. Ati facut cunostinta cu diverse forme si fenomene exocarstice. Dar nici pe departe nu ati epuizat frumusetile zonei.
In apropiere puteti vedea Cascada Vinturatoarea sau Cheile Prisacinei.
Ceva mai departe sint Cheile Bobotului sau Cheile Corcoaiei. Frumoasa e si zona de la Izvorul Cernei, cu specificele-i ciuceve. Indreptindu-va in aval, dupa o baie in apa termala de la "Sapte izvoare calde", ajungeti la Baile. De aici puteti urca pe muntele Domogled sau puteti parcurge Cheile Feregari si Pecinisca.
Cu atitea puncte de atractie, cu siguranta veti reveni in Valea Cernei.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona