Vesnicia satului renascuta la... oras
Articol
Daca timpul si bugetul personal nu va permit sa colindati satele Romaniei, gasiti o sinteza a lor in nordul Capitalei, o copie a unui sat real, cu ulitele, plantatiile si casele lui, o "insula" de ruralitate in interiorul celui mai mare oras al Romaniei.Singurul muzeu in aer liber in care puteti descoperi constructii autentice, aduse din toate zonele tarii, se afla intre soseaua Kiseleff si lacul Herastrau.
Imediat dupa inaugurarea oficiala, la 10 mai 1936, a Muzeului Satului (rod al cercetarilor profesorului Dimitrie Gusti), lgospodariile din acesta au fost locuite de fostii proprietari (pentru a demonstra vizitatorilor modul de viata din zonele respective) si, pentru o perioada, chiar si de garda regala sau de basarabenii ramasi fara adapost n timpul evacuarii fortate din 1940.
Constructiile ridicate ntre sec. XVIII si nceputul sec. XX, pe o suprafata de 14 ha, apartin celor 6 provincii istorice (Transilvania, Moldova, Bucovina, Oltenia, Muntenia, Dobrogea) si respectiv diverselor zone etnografice cuprinse de acestea. Ele pot fi considerate adevarate documente, marturii ale modului n care se construia n trecut la sate. Expozitia gazduieste 76 de complexe: 322 de constructii (dintre care 47 de locuinte), 3 mori de vant din zona cu cea mai mare raspandire - Dobrogea (atestate la 1585), 3 biserici din lemn, troite, mori de apa cu ciutura (considerate prototipul turbinelor de mai tarziu), instalatii tehnice pentru prelucrarea tesaturilor.
Patrimoniul cuprinde nsa toata varietatea oferita de arta populara romaneasca, de la costume, tesaturi si covoare, pana la unelte gospodaresti deosebite.
Merita sa vizitati mai ales biserica din Maramures (construita in 1722), cu a ei turla foarte nalta si cu barne pictate, sau cea de la Timiseni (judetul Gorj), cu picturi n exterior, ultimul exemplar adus n muzeu, considerat monument istoric.
Un tur scurt trebuie sa includa neaparat gospodaria din Dumitra (judetul Alba), specifica pentru constructiile central-europene (cu pereti de lut si acoperis de paie), prezenta si n ghidurile turistice occidentale.
Nu trebuie sa ocoliti nici casa Chiojd (sec. XVIII), provenind din zona Buzaului, a carei replica o regasiti... pe bancnota de 100.000 de lei, sau casa din Muntii Apuseni cu acoperis invelit in paie, de trei ori mai nalt decat peretii. Putinele poduri de acest fel care mai exista n Apuseni le servesc satenilor pentru afumarea suncilor, zgura depusa in urma acestui proces protejand paiele acestui tip de acoperis fara cos.
Nu omiteti sa intrati si ntr-un bordei, locuinta tipica pentru zonele de campie. Contrar prejudecatii ca ar fi fost construit "din saracie", veti constata ca, de fapt, e captusit n ntregime cu lemn. Veti observa cu siguranta si casa din satul Sant (judetul Bistrita - Nasaud), cea mai spatioasa gospodarie din muzeu, aflata chiar la intrare, sau casa din Tilisca (judetul Sibiu), din imediata apropiere, unde veti admira icoane pe sticla de la 1847, sau decoratiunile de pe pereti, specifice Transilvaniei.
Cu mici exceptii, toate casele sunt autentice. Ele au fost demontate si reconstruite n Bucuresti, cu mesteri si materiale aduse din zonele de provenienta, pentru a pastra ntocmai tehnicile de constructie originale. Restaurarile din fiecare primavara trebuie sa pastreze riguros aspectul initial al constructiilor.

Dupa incendiile din 1997 si februarie 2002, cand au ars, printre altele, constructiile din Bucovina si casa lipoveneasca din Jurilovca, muzeul a fost restaurat si s-a introdus, pentru protectia impotriva incendiilor o instalatie speciala de apa.
Muzeul este vizitat anual de aproximativ 100.000 de persoane, mai ales din luna mai si pana la sfarsitul lunii octombrie, si se mandreste n special cu organizarea taberei de vara pentru copii. Timp de 4 saptamani, aproximativ 300 de nscrisi au privilegiul sa nvete de la mesteri renumiti, tehnici populare traditionale: pictura pe lemn si sticla, tesutul, olaritul, ncondeierea oualelor de Pasti.
Daca nu va tenteaza sa nvatati toate acestea, puteti asista n fiecare an la demonstratiile mesterilor care si vand si produsele cu ocazia targurilor. Iar daca ati pierdut si acest moment, le regasiti expuse n magazinul muzeului.

Scurt istoric

1925-1935 Echipe multidisciplinare conduse de profesorul Dimitrie Gusti cerceteaza zonele etno-folclorice din tara n vederea identificarii monumentelor ce merita sa fie prezentate ntr-un sat-muzeu. Planurile de amplasament sunt executate de scriitorul Victor Ion Popa, iar fondurile financiare sunt puse la dispozitie de Fundatia Culturala Regala.
1936 Are loc inaugurarea oficiala a Muzeului Satului, muzeu sociologic, n care constructiile autentice, aduse din cele 6 provincii istorice, sunt locuite chiar de proprietarii lor.
1940 Muzeul Satului ofera adapost refugiatilor, n urma cedarii Basarabiei si Bucovinei.
1948 Este numit director profesorul Gh. Focsa si incepe reorganizarea muzeului. Dupa plecarea refugiatilor si eliberarea caselor se fac cercetari pentru nlocuirea tuturor pieselor distruse din muzeu. Muzeul Satului devine astfel muzeu etnografic, n care piesele sunt asezate ca ntr-o expozitie, pentru a putea fi vizitate asa cum au existat la origine. ncepe dezvoltarea muzeului pe baze stiintifice, se continua cercetarile cu muzeografi si se creeaza laboratoare de restaurare si conservare.
1980 Dictatura comunista prevede stramutarea muzeului n afara orasului.
1990 Primaria Municipiului Bucuresti acorda un spatiu suplimentar muzeului, spatiu ce urmeaza sa fie amenajat.
1997, 2002 Incendiile distrug o parte din constructii, refacute apoi n ntregime.
Dupa noua luni de la ultimul incendiu care a afectat o parte din constructii, Muzeul Satului si deschide portile publicului vizitator cu o nfatisare noua.
Desi restaurate in ntregime, interioarele constructiilor refacute nu au intrat nca n circuitul de vizitare, din cauza umezelii.

Ministrul Culturii si Cultelor, domnul Razvan Theodorescu, considera ca muzeul "traieste o adevarata renastere", dupa cum a declarat la conferinta de presa din 29 noiembrie, cand a fost inaugurat noul sediu administrativ. n aceasta cladire se afla de acum colectiile Muzeului Satului si laboratoarele de lucru ale etnografilor si muzeologilor. Inaugurarea unei alte aripi a noii constructii, care va adaposti sediul Ministerului Culturii si Cultelor, este prevazuta pentru sfarsitul anului 2003.

Adresa:
Sos. Kiseleff nr. 28-30, sector 1, Bucuresti
Telefon: (021) 222 91 10
Program zilnic de vizitare, din octombrie pana in aprilie:
9 - 19, luni: 9 - 17
Tarife vizitare:
- 40.000 lei
- 15.000 lei pentru elevi si studenti
- Intrarea este gratuita pentru militari, prescolari, pensionari si persoane cu handicap
Taxe speciale:
- taxa foto: 50.000 lei
- taxa video: 300.000 lei
- taxa ghidaj: 100.000 lei
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona