Concurs
Articol
Dragi elevi, revista "Vacante & Calatorii" organizeaza un concurs pentru voi. In fiecare luna vom publica cate un fragment din scrisorile primite la redactie, scrisori care contin impresiile voastre de calatorie. La fiecare 3 luni vor fi acordate premii pentru cel mai bun material. Acestea vor consta in excursii la munte, pe langa care mai puteti castiga si colectii ale revistei noastre.In posesia premiilor vor intra cei alesi de voi prin simpla completare a talonului de mai jos. Si, ca sa nu o mai lungim, va spunem doar atat: puneti mana si scrieti-ne!

Cetatea care n-a putut fi cucerita niciodata
"Ce de lucruri n-ar sti sa povesteasca de-ar avea grai ruinele acestea? Cand te gandesti c-a fost atata viata aici... inimi care s-au iubit, ochi care-au plans, viteji care si-au varsat sangele pe zidurile acestea..."Al. Vlahuta
"Am vizitat Cetatea Neamtului in timpul excursiei facute la manastirile din Moldova: Agapia, Varatec, Neamt. Urcand Culmea Plesului, de o parte si de alta a drumului se puteau observa in rapele adanci urme ale santului de aparare din vremea voievozilor: Petru I Musat, Stefan cel Mare... Cand am vazut semetia cu care se inalta cetatea catre cer, in ciuda secolelor trecute peste ea, am ramas muta de uimire. Era pur si simplu mult mai mult decat ma asteptam sa vad la ruinele unei cetati. Ajungand in incinta cetatii am fost impresionata de felul in care a fost proiectata si construita. Ce minte sclipitoare de arhitect a putut sa aleaga o pozitie atat de strategica incat cetatea sa aiba vizibilitate in trei puncte cardinale: Vest, Est, Sud, in partea de Nord fiind inaccesibila pentru straini din cauza rapelor adanci, abrupte. Caldura zilei de august, seninul cerului si verdele naturii contrastau cu ruinele. Insa, desi a ramas o amintire, locul nu degaja nicidecum tristete, ci mai degraba impunea respect.
Cand am plecat m-am simtit mandra ca am calcat pe urmele vitejilor nostri domni si ca am vazut ruinele cuibului de vultur al lui Stefan cel Mare si Sfant."
Emanuela Tutora, clasa a VIII-a A, Bucuresti

Aripi de Matase
"...intr-o dupa-amiaza torida, ne-am pomenit in centrul micutului si curatului oras Techirghiol. Acolo totul mi s-a parut altfel decat in Bucuresti: oamenii pareau mai senini, mai deschisi catre bucuriile vietii. Casutele si blocurile mici indemnau la odihna, prin frumusetea si curatenia lor. Eu si mama ne-am cazat la o manastire de maicute din oras, numita "Adormirea Maicii Domnului".
In cea dintai seara m-am plimbat pe malul lacului care daduse si numele orasului. Fiind mult mai sarat decat marea, el isi intampina oaspetii cu o mireasma puternica. Desigur ca nu am putut sa nu fac o baie. Am intrat in apa calduta si m-am lasat cuprinsa de imbratisarea sarata a undelor jucause. Apoi, am privit in jurul meu: lacul mi s-a parut imens si, fiind singura in apa, aveam senzatia ca l-am cucerit... Era rotund si atat de sarat, incat nici nu ar fi trebuit sa stiu sa inot... Pe mal, o pasare alba ma privea neincrezatoare. M-am apropiat. Era un biet pescarus, ranit la aripa. Desi era speriat, m-a lasat sa-l iau in brate. Am hotarat sa-l ascund in camera mea din manastire. L-am numit Aripi de Matase, caci penele-i fine aminteau de acest material. Asa ne-am imprietenit. In fiecare seara mergeam cu el... Concediul s-a terminat mult prea repede si am fost nevoita sa ma despart de prietenul meu inaripat. Acum era vindecat, dar trist... Mi-am adus aminte de frumusetea locurilor vazute si atunci, datorita lui Aripi de Matase, am realizat, pentru prima oara, ce minunata este tara noastra!"
Corina Bianca Ifrim, clasa a VIII-a, Bucuresti
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona