Sarbatorile lunii martie
Articol
Luna martie, dedicata lui Mars (zeul razboiului), reprezinta o punte intre iarna ce se sfarseste si primavara care sta sa vina. Este luna cand incepe aratul si semanatul, cand se curata livezile si gradinile, cand se scot stupii de la iernat, cand totul se trezeste la viata. Sarbatorile acestei luni, in special Macinicii sau Sfintii, obiceiuri stravechi de inceput de an agrar, sunt de o mare frumusete si spectaculozitate. Martisorul (1 martie)
Datina straveche pe pamant romanesc, Martisorul este o practica aproape unica n sud-estul Europei, fiind ntalnita, alaturi de romani, la bulgari, macedoneni, greci, albanezi, sarbi si ucrainieni. Pentru a marca simbolic acest "cap de primavara" in fiecare casa se confectioneaza n ajunul zilei de 1 Martie cate un Martisor. Din doua fire de lana, bumbac sau matase, unul rosu (emblema a vietii, a tineretii si vitalitatii) si altul alb (simbol al puritatii, candorii), rasucite impreuna se obtine un snur; la capetele caruia se prind ciucuri - unul alb si altul rosu. In unele zone din Muntenia, Oltenia, Dobrogea, firul Martisorului se trece printr-un ban de aur sau de argint. Martisorul se poarta legat de incheietura mainii drepte sau in jurul gatului. El se pune in dimineata zilei de 1 Martie, inainte de a cobori din pat. In trecut Martisorul era primit de copii, fete si baieti, maturi si batrani, indiferent de sex. Conceput ca insemn protector, Martisorul este, din perspectiva spiritualitatii traditionale, o adevarata amuleta, apta sa ocroteasca pe purtator de actiunea fortelor adverse. Pe langa aceasta putere, Martisorul este cel care mai confera purtatorului sansa obtinerii unor insusiri vitale continute in simbolismul cromaticii snurului. Timpul purtarii Martisorului variaza de la o zona la alta, dar peste tot se crede ca trebuie pastrat cel putin 12 zile, o luna intreaga sau pana infloresc arbusti sau apar pasarile calatoare. Snurul Martisorului se leaga de ramura unui pom inflorit, in credinta ca astfel persoana care a purtat Matisorul va prelua prin intermediul acestuia, rodnicia, frumusetea si puterea arborelui. El va conferi pielii fetelor si copiilor "albeata florilor". In Moldova si Muntenia Martisorul se lasa pe "o tufa de trandafir", urmarindu-se obtinerea unor obraji "rumeni si catifelati, ca petalele de trandafir". In unele sate din judetul Prahova se obisnuieste ca din banul legat pe snurul Martisorului sa se cumpere cas, paine alba si vin rosu. Alimentele alese sunt consumate in mod simbolic pentru calitatile lor: painea si casul sunt albe, conferind albeata lor celor ce le vor manca, iar roseata rubinie a vinului se va regasi in obrajii consumatorilor. Pentru oamenii de azi Martisorul este inca un simbol al "capului de primavara" care nu trebuie sa lipseasca n ziua de 1 Martie, chiar daca destinatarii lui acum sunt doar femeile, barbatii avand obligatia de a-l darui. El a devenit un fel de podoaba care are pe snur diverse forme cu statut decorativ: flori, fluturi, buburuze, cosari etc.
Mucenicii (9 martie)
In ziua de 9 martie, cand biserica crestina serbeaza pe cei 40 de mucenici/Sfinti din Sevastia, jertfiti pentru dreapta lor credinta, in toate satele locuite de romani se practica mai multe tipuri de obiceiuri, crestine si precrestine, intrucat sarbatoarea a suprapus momentul echinoctiului de primavara, aducand in atentie riturile de purificare (Focurile), de comemorare a mortilor (Mosii de flori cu matisori si Sfintii) si de obtinere a belsugului (se scoate plugul si se arunca un ou inaintea lui, pentru sporul recoltelor). Focul joaca un rol important, iar ritualurile in jurul acestuia difera in functie de specificul zonei. Inca din zorii acestei zile se aduna gunoaiele de prin curti, de la vite si din casa si li se da foc n mijlocul bataturii. Cei din familie, dar mai ales tinerii sar peste acest foc, in asa fel incat fumul sa le patrunda pe sub haine, ca "sa fie feriti de rele", sa se bucure de sanatate si sa poata vedea "flacarile comorilor". Protectori ai agricultorilor si ai vegetatiei, cei 30 de Mucenici (Sfintii) sunt cinstiti prin ofrande preparate din aluaturi rituale. Aproape in toate localitatile din tara se fac pentru memoria Sfintilor colacei din faina de grau. Forma acestora si numele lor sunt diferite de la o zona la alta: "Sfinti si Sfintisori" in Moldova, "Macinici si Mucenici" in Muntenia, "Bradosi" in Oltenia, "Brandusei" in Banat. Micile forme din aluat au adesea chip de om cu cap, ochi, nas, gura, maini si picioare; alteori, Sfintii sunt modelati ca un porumbel sau ca o albina. Dincolo de aceste forme arhaice care aduc in atentie simbolismul crestin, colacii de Macinici se mai fac in forma cifrei 8, rotunzi, ca niste covrigi subtiri sau se incolacesc ca o spirala (stravechiul motiv al sarpelui). Tot cu rosturi simbolice exista credinta ca in aceasta zi - 9 Martie, la Macinici - este bine ca sa se dea de pomana si sa se bea 40-44 de pahare de vin sau tuica, ca "sa fii sanatos si sa nu se lipeasca bolile".
Lasatul secului pentru Postul Pastelui (12 martie)
Ziua Lasatului de sec pentru Postul Pastelui continua sa reprezinte si astazi un important prag simbolic care se impune a fi trecut intr-un context ceremonial, structurat in conformitate cu normele impuse de autoritatea traditiei. In seara duminicii Lasatului de sec (12 martie) in multe localitati se desfasoara o datina arhaica care poarta nume diferite de la o zona la alta: "Alimori", "Priveghi", "Aure maore" sau "Strigare peste sat" in Transilvania, "Opait" sau "Hopaize" in Banat, iar in Muntenia datina se chiama "Urlalie" sau "Uralie". Aceasta aparenta varietate are similitudini frapante. Specialistii sustin ca la originea obiceiului s-au aflat trei categorii de factori:
1.conservarea unei arhaice credinte de sorginte magica (specifica tuturor civilizatiilor stravechi), conform careia, apropierea primaverii trebuia marcata prin ritualuri simbolice de alungare a frigului si spiritelor rele (Focurile) pentru a ingadui soarelui sa renasca vegetatia, iar omului sa se bucure de fertilitatea pamantului (binele si caldura vor invinge definitiv frigul).
2.perspectiva perceptelor religiei crestine care impune pe tot timpul postului Pastelui interdictii foarte severe, de ordin alimentar si moral, eliminand din viata comunitatilor rurale atat petrecerile cu muzica si joc, cat si celelalte evenimente aniversare ("timpul nuntilor" se incheie la Lasatul secului).
3.concentrarea activitatilor lucrative (agro-pastorale) tocmai in rastimpul celor 6 saptamani ale postului. Aceasta perioada coincide cu declansarea muncilor de primavara pe camp si in gospodarii.
Toti membrii unei familii sunt antrenati pentru indeplinirea diverselor secvente rituale. In functie de varsta si sex fiecare are ceva de facut. Fetele si nevestele pregatesc bucate alese si in cantitati suficiente intrucat "oamenii trebuie sa-si faca sat din fiecare mancare", "sa le ajunga pana la Pasti". Oul fiert joaca un rol important, el se mananca dupa ce toate celelalte mancaruri au fost consumate "ca sa le fie postul scurt si usor ca oul".
In duminica Lasatului de sec, cand intunericul incepe a ascunde contururile peisajului, feciorii si copiii urca cu faclii aprinse pe dealuri pentru a face focul. Treptat, treptat in jurul focului se aduna fete si neveste, barbati si batrani, curiosi sa afle "ce se mai striga peste sat". Nenumarate sunt batjocurile care se rostesc acum in fata intregii comunitati, ca intr-un adevarat "tribunal satesc". Oamenii petrec pana tarziu, dupa miezul noptii. Rar scapa cineva "nestrigat peste sat" si mare este onoarea, sa nu-ti auzi numele rostit acum.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona