Cetatea taraneasca Rasnov
Articol
In judetul Brasov, in partea superioara a tarii Barsei, la aproximativ 15 km sud-vest de resedinta de judet, se afla oraselul-targ Rasnov. Accesul spre acest oras se realizeaza prin vechiul drum comercial care lega, odinioara, prin intermediul trecatorii Bran, batrana cetate a Brasovului de capitala veche a tarii Romanesti, Campulung Muscel. Cand te apropii de orasul Rasnov, din orice parte a tarii Barsei, privirea iti este atrasa de pantele abrupte ale unui deal care strajuieste localitatea dinspre est si pe varful caruia se profileaza zidurile masive si impresionante ale unei vechi cetati: Cetatea taraneasca a Rasnovului.Cetatea este ridicata inca din Evul Mediu de locuitorii Rasnovului, cu scopul de a se adaposti si apara in vremurile invaziilor vrasmase, trecutul ei fiind strans legat de intreaga dezvoltare istorica a populatiei oraselului-targ.
Orasul Rasnov a luat fiinta la poalele dealurilor subcarpatice ale muntelui Postavarul, in regiunea unde aceste dealuri marginesc dinspre est partea superioara a campiei tarii Barsei. Dintre aceste dealuri a fost ales cel corespunzator, atat prin pozitia sa de izolare (dar totusi in imediata apropiere a asezarii), cat si prin configuratia sa geografica greu accesibila.
Prima mentiune documentara despre cetatea taraneasca a Rasnovului dateaza din anul 1335, cand cu ocazia unei navaliri a tatarilor in tara Barsei a fost pustiit intreg tinutul, cu exceptia Cetatii Rasnovului si a celei de pe dealul Tampa de la Brasov. Ambele fiind puternic fortificate au rezistat atacurilor, salvand viata locuitorilor refugiati intre zidurile lor. Inceputurile zidirii ei au fost stabilite de majoritatea istoricilor in jurul secolelor XII-XVI, avandu-se in vedere tehnica constructiei. Construirea cetatii nu poate fi atribuita cavalerilor teutoni, asa cum unii istorici afirma, deoarece misiunea lor era una ofensiva, in timp ce pozitia geografica si amplasarea cetatii este una defensiva si de refugiu.
Cetatea a fost zidita de taranii rasnoveni, dupa priceperea unor simpli zidari. Ea nu are un stil arhitectonic pretentios, ci unul simplu, adaptat cerintelor de fortificare si apropiat constructiei caselor obisnuite. Ca material au fost intrebuintate piatra si caramida. Inaltimea zidurilor este de aproximativ 5 m, iar latimea cea mai mare o prezinta zidul sudic de un metru si jumatate. Zidurile, ca si turnurile, erau acoperite cu tigla pentru a preveni incendiile provocate de asediatori. Traseul zidurilor este neregulat, din cauza terenului accidentat de la marginea culmii dealului pe care il inconjoara, fapt care le imprima profilul unei masive centuri zimtate.
Complexul cetatii Rasnovului contine doua curti: una exterioara si una interioara.
Curtea exterioara, situata in partea estica a cetatii ("gradina cetatii"), dotata cu un turn patrat (turnul vechi), servea pentru adapostirea vitelor, constituind in acelasi timp si un avanpost intarit pentru apararea cetatii daca atacul se declansa dinspre est. Aceasta curte avea doua intrari: una principala si una secundara. Prima era intrebuintata de carele incarcate cu armament si alimente, in special cereale, iar cea de-a doua (pe sub turnul patrat) era folosita pentru accesul vitelor.
In curtea interioara se patrundea prin ocolirea unei culmi si se ajungea la bastionul principal al cetatii prevazut cu o poarta masiva din lemn de stejar, ferecata cu bare de fier ("poarta de fier"). Prin intermediul unei intrari secundare, aparata si aceasta de un bastion, se facea legatura dintre oras si cetate, insa, din cauza dealului abrupt, accesul era extrem de ingreunat.
De asemenea, prin aceasta intrare se ajungea intr-un coridor care mergea la turnul de paza, de unde, in vremuri de restriste, paznicii de cetate anuntau, prin batai de clopot "in dunga" (un cod de semnale bine stabilit), apropierea trupelor sau incendiile.
Cetatea taraneasca a Rasnovului astfel fortificata a fost capabila in decursul multor veacuri sa faca fata numeroaselor atacuri, ocrotind timp de peste 500 de ani viata si avutul locuitorilor din Rasnov si din comunele invecinate (Cristian, Ghimbav si Vulcan).
In curtea interioara a cetatii au fost construite, la adapostul zidurilor, mai multe casute cu etaj care, in timpul razboaielor, adaposteau locuitorii. Pentru ca dezvoltarea social-culturala sa fie neintrerupta a fost construita, intr-un loc mai adapostit, o scoala, iar pe varful colinei din curtea interioara, in anul 1605, a fost ridicata o capela.
Acest edificiu religios era situat pe locul cel mai inalt din incinta cetatii, fiind folosit si ca punct de observatie. De aici privirea putea cuprinde o mare parte din intinsul tarii Barsei, incepand cu Muntii Bucegi, Piatra Craiului si pana spre Magura Codlei, iar spre nord pana dincolo de culmile Sanpetru si Feldioara.
Pentru a-si organiza din timp conditiile de viata din oras sau in cetate, rasnovenii urmareau cu multa atentie desfasurarea evenimentelor politice si militare ale timpului. Si fiindca principalul pericol era constituit de invaziile turcesti venite dinspre tara Romaneasca, ei aveau in permanenta informatori. De obicei, dupa cum rezulta din documente, serviciul de informare il realizau negustorii. Pentru a face fata oricarei situatii, in cetate se depozitau din timp mari cantitati de cereale, de armament si pulbere.
In felul acesta, zidurile cetatii sunt martore ale evenimentelor ce au scris paginile de istorie ale tarii Barsei, oglindind in cuprinsul lor viata zbuciumata a locuitorilor de pe aceste meleaguri, de mai bine de 500 de ani.

Capitularea Rasnovului
Cetatea Rasnovului a fost nevoita sa capituleze o singura data, pe vremea principelui Gabriel Batory, in anul 1612. Deoarece trupele vrasmase au interceptat drumul spre izvorul de la care se aprovizionau locuitorii fortaretei (care se afla in afara cetatii), luptatorii au fost nevoiti sa se lase cotropiti din cauza setei. In afara acestei infrangeri, de la navalirea tatarilor din anul 1335 si pana in anul 1805, cand a fost parasita, cetatea a constituit a doua vatra a Rasnovului.
Fantana cetatii
Neajunsul principal al acestei asezari l-a constituit multa vreme lipsa unui izvor de alimentare cu apa. Cand proviziile de apa erau pe sfarsite, locuitorii ieseau noaptea pe poarta principala si aduceau apa de la un izvor stiut numai de ei. In 1623, rasnovenii au inceput construirea unei fantani in curtea interioara a cetatii, care a durat 17 ani. Din "Socotelile fantanii", tinute cu rigurozitate de administratia orasului, rezulta ca s-a lucrat cu mijloace destul de rudimentare, desi era vorba de strapuns o stanca de calcar de aproape 150 m grosime. In aceste socoteli se pomeneste de tarnacoape, dalte, rangi, fierastraie si cioacane de fier.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona