Muntii Trascau
Articol
Muntii Trascau Manastirea si Cheile Ramet Cheile Intregalde
In "umbra Apusenilor, in partea sud-estica a acestora, intalniti niste munti cu multa personalitate Muntii Trascaului. Desi cu inaltimi modeste, sub 1400 m, acestia reprezinta o zona extrem de diversificata ca peisaj, cu un remarcabil potential turistic. Culmi si creste calcaroase, platouri sau vai prapastioase, chei si pesteri, impreuna cu satele si catunele risipite pe inaltimi, va ofera privelisti de o frumusete aparte.
Din cauza zapezii existente inca in aceasta perioada, unele trasee montane nu pot fi parcurse. Insa exista trasee care cu un echipament minim, adecvat turelor de iarna si cu un efort relativ redus, pot fi parcurse fara mari probleme. Unul dintre acestea ar fi si Muntii Trascaului Cheile Rametului si Intregalde.
Se pleaca din Teius. Din fata garii, in jurul orei 8.30, in fiecare dimineata pleaca un autobuz spre Manastirea Ramet (18 km). Dupa numai 5 km, in comuna Stremt, se afla ruinele unei cetati din secolul al XIV-lea. Ceva mai departe, in satul Geoagiu de Sus, se gaseste un monument de arta medievala. La final, treceti prin satul Valea Manastirii si autobuzul ajunge la capat de linie Manastirea Ramet. Vizitati intregul complex monahal, dar si muzeul, amenajat in vechea scoala a manastirii, ce cuprinde obiecte medievale bisericesti. La nevoie in cadrul manastirii, gasiti spatii de cazare.
De aici va continuati drumul. Traversati valea pe versantul drept si, in lungul drumului existent, porniti in amonte. Drumul forestier va duce printr-un sector de vale cu aspect de defileu, cu fragmente de terase ce domina raul Ramet (cu o lungime de 48 km). La inceput de primavara, raul poate avea poduri de gheata.
Marcajul existent cruce albastra nu va este indispensabil. Drumul forestier se continua cu o poteca astfel ca, dupa vreo ora de mers de la manastire, ajungeti la capatul din aval al Cheilor Rametului. Va faceti intrarea in cheile ce masoara 3-4 m distanta intre pereti.
Dupa un scurt pasaj mai dificil, facand echilibristica pe marginea apei, in stanga, verticalitatea peretelui dispare. In albie, blocuri mari de roca incearca sa puna stavila apei. Dupa un ultim meandru, probabil veti fi nevoiti sa opriti inaintarea. Peretii cad verticali pana la baza cheilor. Latimea mica a acestora face ca apa sa cuprinda intreaga suprafata. In aceasta perioada a anului e posibil ca atat cablurile, cat si peretii pe care trebuie sa va sprijiniti picioarele sa fie acoperite cu gheata. Astfel, inaintarea poate fi riscanta, existand riscul unei caderi in apa extrem de rece. Daca totusi depasiti acest obstacol, care vara nu v-ar crea mari probleme, ajungeti la un alt impas. Pe firul apei nu se mai poate inainta. Vara, cu pretul unor bai, strabatand locuri cu 1,5 m adancime a apei, acest lucru este posibil. Pe versantul stang insa, se contureaza o poteca (marcaj triunghi albastru) ce castiga in inaltime, pe panta extrem de abrupta. Prima problema e ca trebuie sa treceti pe malul celalalt. Prin apa, nu cred ca va indurati, iar eventualele poduri de gheata nu sunt sigure. Pe de alta parte, panta de grohotis ce urmeaza poate fi acoperita cu gheata sau zapada, ceea ce face improbabila continuarea acestui traseu. Lasati parcurgerea integrala a cheilor pentru la vara, pe vremuri mai placute, si intorceti-va din drum. Dupa aceasta scurta incursiune in Cheile Rametului faceti cale intoarsa. Timp de vreo 15 minute, refaceti parcursul pe poteca, apoi pe drumul forestier, portiune strabatuta anterior. Ajungeti la un salp cu placute indicatoare una dintre sageti va indreapta spre panta versantului drept. Porniti in urcus pe marcaj cruce galbena. Prin padure, portiunile de drum forestier alterneaza cu simple poteci. Panta nu e grea, dar efortul continuu e obositor. Strabateti poiana Inacestilor, unde puteti face un mic popas. Reluati urcusul. Prin padure faceti meandre largi. La o ora dupa plecarea din vale, ajungeti pe linia crestei, trecand pe partea cealalta. In fata veti vedea gospodariile izolatului catun Tecsesti.
Ocoliti prin dreapta depresiunea ce se deschide spre Valea Cetea si cautati punctul de coborare din acest tinut de basm. Langa o ultima gospodarie, pe sub un gard, intrati pe poteca ce coboara si intra in padure. In paralel cu voi, pe stanga, se desfasoara abrupturile calcaroase ale Vf. Piatra Cetii (1233 m altitudine).
Dupa o ora pe care ati petrecut-o printre gospodariile din Tecsesti, urmeaza o alta ora de coboras prin padure. Pe aceeasi cruce galbena, pe firul unei mici vai, trecand de pe o parte pe alta pe o poteca bine batatorita, ajungeti in final la drumul din Valea Galda. Porniti in amonte. Cale de vreo 4 km, drumul ce insoteste valea este relativ plictisitor.
In martie, ziua fiind scurta, se apropie inserarea cand intrati in salbaticele Chei Intregalde. Unele dintre cele mai renumite din tara, Cheile Intregalde sunt sculptate de ape la intersectia acestora cu culmea calcaroasa Bedeleu-Ciumerna. Pe o lungime de aproximativ 3 km, vi se arata un microrelief extrem de variat. Pe versantul stang, mai abrupt, dati de creste zimtate, turnuri, stalpi si arcade. Pe partea dreapta, versantul mai inalt este acoperit de palcuri de padure. Poduri naturale resturile unor vechi pesteri apar pe ambii versanti. Pe peretii verticali, adeseori surplombati, sunt descrise o serie de trasee de alpinism. Floarea de colt existenta aici o sa va incante privirea. Ajungeti la capatul din amonte al cheilor si dati de primele gospodarii ale localitatii Moldolesti. Cautati-va la localnici un loc pentru inoptare. Cabana Intregalde nu mai e deschisa de cativa ani.
Optiuni
• Printeaza articol
• Oferte in acesta zona