Învierea Domnului sau Sfintele Paști  reprezintă pentru  locuitorii satului Dumbrava, județul Mureș, cea mai importantă sărbătoare din calendarul creștin, sărbătoare care insuflă o apropiere de familie, dar în același timp și un moment de liniște sufletească.

Aflat la poalele munților Călimani, satul Dumbrava este unul dintre satele unde comorile populare autentice, și anume tradițiile populare, folclorul și obiceiurile, sunt și astăzi o realitate bine definită. Aceste comori au fost transmise din generație în generație, iar noi avem datoria de a le transmite mai departe celor care vin în urma noastră.

Și de sărbătoarea sfintelor Paști dumbrăvenii respectă încă acele obiceiuri moștenite din bătrâni. Astfel, pentru a întâmpina cu bucurie această sărbătoare, oamenii din Dumbrava se pregătesc spiritual respectând cu strictețe perioada postului mare, post ce se încheie cu Săptămâna Patimilor sau Săptămâna Mare, care are rolul de a ne pregăti pentru Înviere.

Mai demult, în această săptămână femeile își organizau timpul în felul următor, după spusele lui Vasica Sorlea, una dintre cele mai în vârstă femei din sat, născută în anul 1920: „Nu era femeie care să nu își văruiască locuința și pe-afară, dar și pe dinăuntru în săptămâna asta; măturam curtea și spălam tot de pe păreți; toată iarna țeseam și coseam haine noi pentru toată familia, că era o rușine să nu ai haină nouă în ziua de Paști”.

Și în zilele noastre femeile de la Dumbrava respectă această tradiție și fac curățenia generală în gospodărie, doar că nu își mai fac haine lucrate manual căci le cumpără, iar bărbații pot munci în câmp și pot ajuta femeile în gospodărie, dar toate acestea doar până miercuri!

Intrarea Paștilor în biserică
În Joia Mare, așa cum este tradiția de sute de ani, familia care se oferă să dea Paștele în anul respectiv duce joi dimineața la biserică pâinea (tăiată doar de bărbații casei), vinul și vasele noi pentru a fi sfințite, acest ritual fiind cunoscut sub numele de Intrarea Pașilor în Biserică. La această slujbă participă familia ce dă Paștile (la Dumbrava este obiceiul ca în fiecare an o familie din sat să suporte toate cheltuielile pentru Paște: pâinea, vinul, vasele în care se pune pasca, masa de-a doua zi de Paște organizată pentru tot satul; cumpără tămâia, lumânările și vinul pentru împărtășanie timp de un an de zile); există și o listă la biserică cu familiile înscrise să dea Paștile în următorii 10 ani și cu toate că este destul de costisitor, satisfacția că poți face această faptă este foarte mare.

Tot joi este ziua în care cine care nu a reușit să se spovedească până acum o mai poate face, aceasta fiind ultima zi de spovedanie din Postul Mare.

Tot în această zi gospodinele pregătesc bunătățile pentru masa de Paște, care trebuie coapte în cuptorul cu lemne și anume: pasca, pâinea și cozonacii care se mănâncă numai în ziua de Paște. În cuptorul încins, pe lângă cele amintite mai sus, femeile mai coc și palanețe (sau pupci) umplute cu mere, varză sau bostan (făcute din aluat de pâine întins subțire sub formă pătrată în mijlocul căruia se pune umplutura, iar apoi colturile aluatului se unesc) - mâncare de post care se mănâncă în această săptămână.

Pentru nepoței, bunicile pregătesc tot din aluatul de pâine anumite figurine care se coc, fiind numite „pupăză” - cea pentru fetiță, și „colăcel” - cel pentru băiat.

„Era mare bucurie pentru noi copiii, atunci când mamele noastre făceau în cuptor, pentru că știam că toți aveam numite pupezele sau colăcuții noștri pe care, ca să îi deosebim îi ornam cu boabe de fasole; acelea erau bunătățile noastre de mai demult; când am mai crescut mama mă punea să fac eu împletiturile pentru pască și pentru lipiu (pâine făcută din aluat sub formă de împletitură, care era foarte aspectuoasă după coacere), ne-a declarat Mărioara Popovici, fost cadru didactic născută în anul 1953.

Tot joia se vopsesc și ouăle (se spune că ouăle vopsite în această zi nu se strică tot anul). Mai demult ouăle se vopseau doar cu coajă de ceapă roșie, apoi a apărut vopseaua din comerț, ouăle fiind mai aspectuase, dar se pare că tot mai multe femei renunță la această vopsea și revin la vopsitul tradițional.

Începând din această seară și până în noaptea de Înviere în biserică se fac slujbe speciale numite Denii,  joi seară oficiindu-se Denia celor 12 Evanghelii. La Dumbrava mersul la biserică în această seară avea o denumire specială, se spunea „mersul în traistă”. Nu se cunoaște exact semnificația acestei expresii, dar din spusele bătrânilor aceasta se referea la faptul că „se mergea pe întuneric la biserică, mai demult nefiind curent electric; așa ca și cum ai avea o traistă pusă în cap și nu ai vedea nimic”, ne-a spus Leon Sorlea zis „a lui Tănase”, cantorul (cântărețul) de la biserică în vârstă de 67 de ani.

Ziua de vineri sau Vinerea Seacă este o zi de post negru (femeile mai în vârstă țin post negru începând de luni dimineața!). În această zi nu se lucrează nimic prin gospodărie, iar seara la biserică se oficiază Denia Prohodului, cei care vin la biserică îmbrăcând haine de doliu. Pe o masă se așază Sfântul Epitaf, care este o pânză pe care este imprimată înmormântarea, iar toți cei prezenți fac mătănii în fața acestuia. După aceea patru tineri duc Epitaful la ieșirea din biserică, iar toți cei prezenți în frunte cu preotul ies pe sub aceasta atingându-l, iar apoi înconjoară biserica de trei ori, slujba din această seară comemorând judecarea, schinjuirea, răstignirea, moartea și îngroparea Mântuitorului nostru Isus Hristos.

Ultimele pregătiri înainte de Înviere
Sâmbătă este ultima zi de pregătire dinaintea Paștilor, când  se prepară  restul mâncărurilor, bărbații sacrifică mielul, iar femeile pregătesc din acesta drob, friptură  și ciorbă, iar apoi termină curățenia. Pe la ora 23:30 oamenii încep să vină la biserică pentru a lua lumină și pentru a participa  la slujba de Înviere care începe la ora 24:00. Lumânarea cu care se  merge la Înviere este păstrată de gospodine tot anul și se aprinde atunci când este vreme rea (furtună, vânt puternic) sau când familia trece prin momente grele. La finalul slujbei este împărțită pasca(pâinea și vinul) tuturor celor prezenți, de către bărbații familiei care dă Paștile.

Masa din noaptea de Înviere
Odată ajunsă acasă, familia se pregătește pentru a lua prima dată pască. În gospodăriile unde mai trăiesc bunici sau chiar străbunici se mai respectă încă anumite obiceiuri referitoare la masa de după Înviere. Una dintre aceste familii este și cea a lui nenea Ion Sorlea un vechi cioban în vârstă de 77 de ani. Acest obicei decurge astfel după spusele lui nea' Ion: „fiecare își alege un ou pe care și-l pune într-un vas cu apă alături de un bănuț de metal (n.r. - mai demult se punea un ban de argint) și de o crenguță de urzică. În acest timp tatăl meu și mai apoi eu aducem o secure pe care o așeazăm pe podea, apoi în ordinea vârstei fiecăruia dintre noi punem piciorul pe secure, ne spălăm fața cu apa în care sunt puse ouăle roșii, bănuții și urzica, și rostim de trei ori Hristos a Înviat!, iar următorul din familie răspunde Adevărat a Înviat!, după care luăm pasca. Așa facem toți cei ai familiei, după care ne așezăm la masă, ciocnim întâi ouă roșii căci se spune că dacă ciocnim ouă împreună ne vom întâlni și la anul, iar apoi mănâncăm din platoul pregătit de nevastă de cu seară. Platoul e cu caș, urdă, drob, ridichi și ceapă verde; se spune că dacă respecți acest obicei vei fi tot anul frumos la față ca un ou roșu, aspru la comportament ca urzica, puternic ca securea și mănos la bani”.

Tot dânsul ne-a spus și următoarele: „în tinerețe, când eram cioban, în prima zi de Paște nu mânacam carne de miel, că știam de la ciobani mai bătrâni că nu îi bine, că dacă mâncăm carne vine lupul și ne mănâncă din oi și noi respectam că ne era frică, acuma nu știu dacă ciobanii mai țin samă de asta”.

Îndatoriri ale familiei ce dă Paștele
Un obicei mai nou al familiei înscrise pentru a da Paștile este acela că oferă și cănile pentru pască, iar cei care le primesc aduc în schimb un ou roșu. Tot familia respectivă mai face și alte donații pentru biserică (anul acesta a oferit preotului un rând de veșminte), iar în a doua zi de Paște oferă oamenilor din sat masa tradițională. Familia care dă Paștile mai are și alte îndatoriri de respectat în decursul anului. Acestea ar fi următoarele: în ziua de Paște aduce coșuri cu bucate pe care preotul le sfințește, iar la sfârșitul slujbei acestea sunt servite celor pe care familia îi oprește la această masă (de obicei la acest prânz rămân nașii, finii, frații și vecinii familiei); în a doua zi pregătește la Căminul Cultural o altă masă la care cheamă aproape tot satul; de-a lungul anului mai urmează încă trei prânzuri care se duc la biserică: de Ispas (Înălțarea Domnului-21 mai), de Rusalii și de Bobotează.

În aceste trei sărbători familia trebuie să ducă la biserică mâncare (preparate din carne, ouă, brânză, pup cu brânză, cozonac, prăjituri și băutură), iar după terminarea slujbei preotul sfințește aceste mâncări și cei mai în vârstă oameni aflați în aceea zi la biserică împreună cu preotul și cei ai familiei care au dat Paștile rămân și consumă aceste bucate; acestea fiind așa-zisele prânzuri.

Ziua de Paște, moment de revedere cu cei dragi
În ziua de Paște, după ce se întorc de la biserică, servesc masa tradițională de Paște de unde nu lipsesc ouăle roșii, pasca făcută în cuptor, cozonacul, friptura de miel și gustoasele prăjituri de casă. După-amiază se merge la slujba de vecernie, iar apoi se vizitează rudele și prietenii apropiați.

În trecut, ziua de Paște era mult mai intens trăită de către dumbrăveni și nu numai. Tot nenea Ion și-a amintit cum era mai demult: „după slujba din ziua de Paști toată lumea mergea în centru satului la grădina comunală unde ficiorii arhoneau (n.r. - plăteau) ceterași și se făcea joc și veneau oameni și din alte sate, lăturenii; toate femeile duceau traistă cu mâncare și întindeau masa pe iarbă verde și ospătam și lăturenii, așa era trei zile la rând”.

A doua zi de Paște reunește la un loc aproape tot satul, aceasta fiind ziua când familia care a dăruit Paștele oferă masa tradițională în cea mai mare clădire a satului - căminul cultural. Este un moment de întâlnire, de socializare cu cei prezenți, dar și de împlinire pentru această familie.

De subliniat este faptul că sărbătoarea Sfintelor Paști adună acasă pe toți cei plecați departe. Este momentul când copiii, frații sau nepoții revin la Dumbrava pentru a petrece Învierea alături de cei dragi, astfel că în fiecare an atât în noaptea de Înviere, cât și în ziua de Paști biserica devine neîncăpătoare. Venirea acasă la părinți în fiecare an de Paște este o tradiție respectată la Dumbrava și care se transmite din generație în generație. Astfel că oricât de departe ar fi, fie în București în Timișoara sau în străinătate, de Paște toți cei plecați se întorc pentru câteva zile în mijlocul familiei, pentru a se bucura de reîntâlnirea cu cei dragi, această sărbătoare fiind trăită  mult mai intens la țară față de oraș.