Suntem ceea ce gândim

Suntem ceea ce gândim

Este lesne de înțeles că viața se rezumă, încă din Antichitate, la parcurgerea drumului către fericire. Trăim într-o societate consumeristă care creează constant nevoi materiale (amplificate prin intermediul mass-media) dar care nu neglijează nevoia de cunoaștere, de explorare și de împlinire a individului.

Deși majoritatea cheltuielilor noastre își găsesc finalitatea de cele mai multe ori în obiecte care ne oferă o stare de bine și/sau ne asigură confortul (pe o perioadă limitată) nu uităm să acordăm importanța cuvenită „achiziționării” de amintiri și experiențe care nu numai că ne vor însoți pe tot parcursul vieții fără a se degrada ci ne vor evoca de fiecare dată sentimente, gânduri și stări sufletești care ne definesc ca persoane.

Atunci când cumpărăm un lucru pe care ni-l dorim foarte tare suntem fericiți, ne simțim bine și încercăm să îl expunem în fața tuturor. Deși în primele zile ne aflăm în al nouălea cer, această stare euforică se estompează treptat până când ajungem să ne plictisim de obiectul respectiv și dorim să achiziționăm un altul. Privind din aceeași perspectivă o experiență/ o călătorie/ o vacanță, percepția și modul de gândire se schimbă radical.

Așadar, regretăm mult mai intens faptul că nu am mers într-o vacanță cu prietenii, că nu am profitat la timp de o oportunitate de călătorie sau că nu am vizitat un obiectiv turistic cât încă mai exista (de pildă, Fereastra de Azur din Malta, monument înscris în patrimoniul național, s-a prăbușit în urma unei furtuni în martie 2017). Prin urmare, oamenii se simt mult mai împliniți atunci când împărtășesc experiențe de călătorie întrucât, prin apelul la memorie, sunt reanimate acțiunile și emoțiile trăite anterior. Mai mult însă, valoarea unei călătorii este dată de amintirile care îi succed – ceea ce ne individualizează experiența și îi oferă autenticitate.

În ciuda faptului că deseori suntem prea atașați de posesiunile noastre (deoarece fie considerăm că ne reprezintă, fie că ne amintesc de cineva drag) dacă ar fi să lăsăm posterității o autobiografie aceasta ar fi compusă nu din înșiruirea de lucruri pe care le-am deținut pe parcursul vieții ci din evocarea experiențelor și faptelor care ne-au definit caracterul și identitatea.

Așadar, încheind cu o afirmație concludentă desprinsă din învățăturile pline de înțelepciune ale lui Buddha: „suntem ceea ce gândim!”

Text: Alis Voicu

Închide Meniu