Cărți, publicații dintre cele mai felurite, jurnale de călătorie, reportaje, ghiduri, povestiri, evocări, albume, reviste, bloguri, conturi pe rețelele de socializare – toate aceste elemente au asigurat și asigură memoria vie fără de care călătoria, mereu complementară istoriei, ar fi căzut pradă banalității și uitării.

Literatura de călătorie a fost, probabil, cea mai importantă sursă de cunoaștere și cultură. Fiecare civilizație, implicit fiecare perioadă istorică, are propria poveste de călătorie care animă dorința de a cerceta cât mai profund pentru a-i dezvălui farmecul.

 

 

„Popa Nan e o stradă-nspre Hala Traian”…

Mărturisesc că de mai multă vreme îmi doream să iau la pas această stradă, lungă cam cât distanța dintre două stații de metrou, cunoscută din refrenul celor de la Pasărea Colibri, pe muzica cantautorului Mircea Vintilă: „Popa Nan e o stradă-nspre Hala Traian, De la Foișor până-n Piața Vitan”. Piesa este de fapt un cover după piesa „Penny Lane” a formației…

0 Comments

Strada Pictor Arthur Verona

Printre cele câteva străzi ale Bucureștiului pitoresc care au prins o altă culoare în ultimul deceniu se află strada Pictor Arthur Verona – un loc aparte, presărat cu grădini, librării, cafenele, terase și biblioteci. O dată pe an, strada prinde viață gonind mașinile și făcând loc activităților culturale urbane ce susțin ideea de recuperare a spațiului public în favoarea pietonilor. O…

0 Comments

Viața în Tei. Prolog

În toamna anului 2005 ai mei mi-au achiziționat o garsonieră, confort I, într-un bloc (rezistent!, în caz de ceva, de cutremur, de necaz, sunt acoperit!) de garsoniere, în spatele căminelor Facultății de Construcții, în plină mahala a Teilor. Sărut mâna, mama mea. Sărut mâna, tatăl meu. Nu mi-a plăcut, din prima zi, aici, eu eram un delicat, dar ușor-ușor te…

0 Comments

Sfârșit

Nu mai există pagini de încărcat