Când Alexandru Vlahuță a publicat „România pitorească”, volumul a fost întâmpinat cu o căldură copleșitoare, transformându-se rapid într-o carte de căpătâi a școlilor românești. Chiar dacă trecerea timpului a așezat-o uneori pe o nișă a istoriei literare, cartea ramane un act de conștiință civică și o capodoperă a sentimentului national, un amestec între culegere etnografică, frescă istorică și jurnal de călătorie încărcat de o profundă sensibilitate artistică.