You are currently viewing Cezar Petrescu, la Bușteni

Cezar Petrescu, la Bușteni

In feerica Vale a Prahovei, in orasul de la poalele Caraimanului, la Busteni, se afla Casa Memoriala „Cezar Petrescu”, gazduita in imobilul in care a trait si a creat, de-a lungul a 24 de ani, marele scriitor, intrata in posesia acestuia in 1937, implinindusi astfel un vis din tinerete.

Prozatorul Cezar Petrescu, care era nu numai nuvelist si romancier, ci si un gazetar si publicist atent la problemele epocii, a declarat nu o data ca, daca pentru meseria de ziarist orasul ii era indispensabil, servindu-i drept „post de observatie” in activitatea zilnica, in schimb pentru opera de creatie literara avea absoluta nevoie de izolare si reculegere. Asa s–a facut ca, in 1937, Cezar Petrescu a devenit proprietarul vilei din Busteni, descoperita prin mica publicitate a unui ziar (casa apartinuse familiei de avocati Elena si Dionisie Nobilescu).

Cladirea, construita pe 196 mp dintr–un total de 1.500 mp, avea la data cumpararii un parter, un etaj si o mansarda. Scriitorul a transformat mansarda, largind-o si adaugindu-i o veranda deasupra terasei de la etajul unu. In aceasta casa, scriitorul a locuit ultimii 24 de ani si a realizat o mare parte din opera sa vasta. Odata cu stingerea din viata a scriitorului, la 9 martie 1961, succesorii au donat casa cu tot ce se afla aici. Prin oferta lor de donatie, solicitau realizarea unui asezamint de cultura, socotind astfel ca-si indeplineau o pioasa datorie catre cel disparut si fata de generatiile viitoare. In iulie 1964, donatia a fost acceptata, si Directiunea Muzeului Judetean de Istorie a preluat-o si s-a ocupat de reparatii si de amenajari. La 17 decembrie 1967 a avut loc inaugurarea oficiala a muzeului.

Interiorul pastreaza nestirbit vechiul stil: mobilier rustic, scoarte romanesti vechi, ceramica romaneasca, statui si tablouri, peste 10.000 de volume de carte, ziare si reviste, toate donate de urmasi. Etajul intii al casei cuprinde un hol central, unde inca de la intrare vizitatorul este intimpinat de dovezi ale prieteniei lui Cezar Petrescu cu artisti plastici ai epocii: statuile celor trei martiri Horia, Closca si Crisan (unicate, semnate de sculptorul Oscar Han) si tablouri semnate de Iser, S. Demian, Jiquidi, Theodorescu-Sion etc.). Asezarea unor asemenea piese de arta la un loc de cinste in refugiul sau de creatie este o marturie a celor doua sentimente care-l caracterizeaza, printre altele, pe omul si scriitorul Cezar Petrescu: dragostea de neam si tara si gustul artistic.

De-o parte a holului sint sufrageria si biroul de primire, de cealalta parte, cele doua sali de expozitie documentara. Sufrageria ilustreaza cel mai bine dragostea scriitorului pentru arta populara, precum si bunul sau gust. Obiectele expuse aici au fost colectionate si asezate chiar de scriitor: un mobilier lucrat in stil popular, ceramica ardeleneasca (majoritatea din zona Turda), o icoana pe sticla (Sfintul Ilie), picturi ale lui Biltiu-Dancus.

Biroul de primire are un mobilier lucrat pe comanda dupa gustul scriitorului, un covor in cel mai autentic stil oltenesc, perdele lucrate pe pinza topita. Biblioteca numara peste 1.600 de volume, majoritatea in limba franceza. Amenajarea expozitiei documentare s–a facut prin dezafectarea a doua dormitoare. Vizitatorul gaseste aici documente originale, acte de familie, de stare civila, manuscrise inedite, opera scriitorului in editii princeps, fotografii si talmaciri ale creatiei sale peste hotare. Expozitia il prezinta pe Cezar Petrescu si in postura de grafician. La loc de cinste sint prezentate in expozitie lucrari ale altor autori, romani si straini, cu dedicatii pentru scriitor.

Etajul al doilea al casei reprezinta locul unde scriitorul se retragea sa lucreze linistit. Si aici ne intimpina un hol central cu scoarte romanesti, ceramica, tablouri semnate de pictori romani si statuete de bronz semnate de Oscar Han. In continuarea holului este o biblioteca ce contine carti in limba romana si franceza.

Camera de lucru pastreaza piesele cele mai de pret: biroul sau, fotoliul si uneltele zilnice de scris, scrumiere (a fost un pasionat fumator), ibricul si serviciul de cafea. Cartile din aceasta incapere reprezinta doua categorii distincte: clasici romani in vechi editii si volume cu dedicatie, veritabile marturii ale raporturilor cu scriitorii din generatia sa.

„Aici”, spune inscriptia semnata de poetul Demostene Botez, care–l intimpina pe vizitator la intrare, „sub cerul acesta pur, Cezar Petrescu a cinstit, ca intr–o ceremonie, arta, munca, dreptatea si omenia”. Fie ca poporul romanesc sa–si aduca aminte de el atita timp cit Caraimanul isi va intinde in fiecare seara umbra pe casa aceasta, ca o imateriala lespede neagra, uriasa, pe masura muncii si operei sale. Intrati!

Veti gasi prezenta unui om care v–a iubit… care i-a iubit pe toti oamenii.

Cu amabilitatea doamnei profesoarea Eugenia Teleanu, șef secție la Muzeul „Cezar Petrescu”