Parcul național și rezervația Comana, aflate la doar 35 kilometri de București, sunt unele dintre cele mai pitorești zone ale țării și este supranumită a doua Deltă a României. În ciuda potențialului turistic extraordinar și a opțiunilor de cazare și de agrement de cea mai înaltă calitate, zona este încă puțin explorată, însă cei care aleg să-și petreacă weekend-ul aici scapă de aglomerația din majoritatea destinațiilor mult prea populare.
Valea Mureșului Superior este o zonă a cărei valoare de patrimoniu este mereu îmbogățită grație unor oameni conștienți că identitatea locurilor e dată de păstrarea și transmiterea unor forme vii de manifestare. În acest context, Ziua Iei a fost un excelent prilej de a scoate din lada de zestre a zonei comori inestimabile.
Alquézar se află în centrul provinciei Huesca, mai exact în regiunea Somontano. Am făcut cunoștință cu micul oraș din nordul Spaniei în 2012 și am decis să mă întorc 11 ani mai târziu, să retrăiesc experiența apelor turcoaz și a unei drumeții ușoare. În 2022, Organizația Mondială a Turismului (UNWTO) a desemnat Alquézar drept cel mai bun oraș turistic din lume. Cu o populație de doar 290 de locuitori, Alquézar se distinge prin peisajele sale impresionante și arhitectura pitorească. Cu străzi înguste și case tradiționale de piatră, orașul emană un farmec rustic și autentic. Este o destinație perfectă pentru cei care caută să se bucure de o atmosferă liniștită pe străzi medievale.
Decorațiile fitomorfe din bisericile evanghelice din Sibiu și Richiș fac parte dintr-un catalog vast de sculpturi religioase identificate drept reprezentări ale Omului Verde (Green Man).
Engelthal (Engenthal sau Mighindoala) era un sat situat pe o vale îngustă din podișul Hârtibaciului. Primul act care atestă existența sa datează din 1394 (Engodal Possessió) și spune că satul aparținea nobililor din Calvaser și Buia (comuna Șeica Mare, jud. Sibiu). Satul părăsit este compus din câteva case, majoritatea în ruină, o biserică românească fără acoperiș și una săsească, inclusă într-un proiect de restaurare al pictorului sibian Sorin Tara (von Neudorf).
Orașul Băile Herculane din Valea Cernei are o istorie de aproape 2000 de ani. Imperiul Roman, sub conducerea împăratului Traian, a introdus cultul balnear preluat de la greci, punând bazele unei stațiuni închinate zeului Hercule datorită proprietăților izvoarelor binefăcătoare descoperite aici. Astăzi, ea are privilegiul de a fi cunoscută drept unul dintre cele mai vechi locuri în care se găsesc băi climaterice și care a rămas încă fidel primei sale utilități.
Cazinoul din Constanța este una dintre cele mai fotografiate și admirate clădiri de la malul Mării Negre. Lucrările de restaurare au început în 2020, iar actualul termen de finalizare este în cursul anului 2024, moment în care monumentul Art Nouveau va arăta precum construcția inițială care datează din anul 1910.
Pavilionul Central al Băilor, cunoscut drept Cazinoul din Vatra Dornei, a fost dintotdeauna simbolul orașului bucovinean. El a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea la inițiativa primarului Vasile Deac, care l-a convins pe împăratul Franz Joseph al Austriei de necesitatea existenței unui cazino pentru turiștii veniți la băi. Astfel, cazinoul a fost inaugurat pe data de 10 iulie 1899, moment în care dispunea de o sală de teatru, o bibliotecă, un restaurant, o cofetărie si alte spații de utilitate publică.
Helen Russell este o jurnalistă britanică și autoarea bestsellerurilor „The Year of Living Danishly”, „Gone Viking” și „Leap Year”. Fostă editor la marieclaire.co.uk, devenită corespondent pentru Scandinavia la The Guardian, prima ei carte, „The Year of Living Danishly”, a devenit un bestseller internațional. Odată cu mutarea în Danemarca, și-a dedicat ultimii zece ani studiind abordările culturale ale emoțiilor, iar acum vorbește despre munca ei la nivel internațional.
Robert Macfarlane este un scriitor și critic literar britanic ce a pornit să descopere locuri frumoase și mai puțin cunoscute și apreciate din Regatul Unit. Autorul are o serie de cărți premiate și bine vândute ce au ca subiect natura, peisajele, oamenii și locurile, printre care se numără „Munții din minte: o istorie a fascinației” (2003) (în original: „Mountains of the Mind: A History of a Fascination”), „Locurile sălbatice ale cărărilor de odinioară” (2007) (în original: „The Wild Places The Old Ways” (2012). În 2017 el a primit premiul EM Forster Prize for Literature by the American Academy of Arts and Letters (în traducere: Premiul EM Forster pentru literatură acordat de Academia Americană de Arte și Literatură).