Despre fotografie, Susan Sontag

Despre fotografie, Susan Sontag

[…]

„Fotografia presupune că putem cunoaște lumea dacă o acceptăm așa cum o înregistrează aparatul foto. Ceea ce este contrar înțelegerii, care pornește de la premisa ne-acceptării lumii în baza felului în care arată. Toate posibilitățile înțelegerii se bazează pe capacitatea de a spune nu. Mai exact, nimeni nu înțelege nimic dintr-o fotgrafie. Firește, fotografiile completează spații goale existente între imaginile mentale pe care le avem despre prezent și trecut: de exemplu, imaginile lui Jacob Riis în care a surprins cartierele mizere ale New York-ului în anii 1880 sunt foarte instructive pentru cei care nu sunt conștienți de proporțiile dickensiene ale sărăciei urbane din America de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Cu toate acestea, aparatul foto redă realitatea ascunzând mai mult decât arătând. Așa cum observa Brecht, o fotografie a uzinelor Krupp nu dezvăluie nimic despre organizație. Spre deosebire de relația de iubire, bazată pe felul în care ceva sau cineva arată, înțelegerea se bazează pe felul în care funcționează acel ceva sau cineva. Iar funcționarea se desfășoară în timp și trebuie explicată în funcție de timp. Numai ceea ce se poate nara ne poate face să înțelegem.”

[…]

Închide Meniu