Anne Dufourmantelle: Există şi o ospitalitate față de limbă. Tu însuți ai scris şi gândit întotdeauna în franceză — o limbă care nu era a ta de la naştere. Oare această dublă ospitalitate — a ta față de franceză, a francezei față de tine — nu şi-a lăsat urma în felul tău de a filozofa?
Jacques Derrida: Fără îndoială. Am crescut în Algeria vorbind o franceză care nu era cu adevărat a mea, într-un corp neacceptat cu totul de Franța. Eram un arrivant în propria mea limbă. Deconstrucția a pornit de acolo: din incomoditatea de a nu putea ocupa niciodată complet un loc. Nimeni nu e cu totul acasă în propria limbă.
Anne Dufourmantelle: Mă întorc la o imagine care îmi revine mereu: mama. Uterul — singurul loc în care un altul este primit în propriul corp, fără contract, fără identificare. Ospitalitate radicală, corporală, pre-lingvistică. Şi care se termină — naşterea e o expulzare, o primă frontieră. Oare nu suntem, toată viața, în doliu după această ospitalitate originară?
Jacques Derrida: Dacă ospitalitatea originară e uterină, orice altă formă de ospitalitate e o compensație, o repetiție imperfectă. Poate de aceea casa contează atât de mult — ea e întotdeauna şi o fantasmă a corpului mamei. Dar nicio casă nu poate oferi cu adevărat asta. De aceea rătăcim. De aceea călătorim.
Anne Dufourmantelle: Şi dacă ar fi să tragem o concluzie — ce am spune omului de astăzi, celui care trăieşte în oraşe cu uşi blindate, în state cu granițe tot mai înalte? De ce ospitalitatea?
Jacques Derrida: (tăcere scurtă) Poate pentru că ospitalitatea e singurul concept care îl presupune pe celălalt în mod absolut. Nu ca obiect al analizei — ci ca cineva față de care eşti responsabil înainte de orice calcul. Celălalt vine. Tu eşti deja responsabil. Nu ai ales asta. Ospitalitatea nu este o virtute opțională. Este condiția de posibilitate a oricărei culturi, a oricărei identități. Suntem cu toții, la un moment dat, străini. A uita asta înseamnă a uita că suntem oameni.
„Suntem cu toții, la un moment dat, străini. A uita asta înseamnă a uita că suntem oameni.”
Despre autori
Jacques Derrida (1930–2004) a fost fondatorul „deconstrucției”, metodă de critică filozofică care a influențat profund filozofia, teoria literară şi teoria politică contemporană. A predat la École des Hautes Études en Sciences Sociales din Paris şi a publicat peste cincizeci de cărți.
Anne Dufourmantelle (1964–2017) a fost filozofoafă şi psihanalistă franceză, profesoară la European Graduate School. A publicat Éloge du risque (Elogiul riscului, 2011). A murit în iulie 2017, înecându-se în timp ce încerca să salveze doi copii pe o plajă din Ramatuelle — actul suprem de a-şi asuma riscul pentru celălalt.
