Zanzibar este o mica insula apartinind Tanzaniei, aflata la 40 km de continentul african, in Oceanul Indian. De fapt, insula este un stat in sine, cu presedinte si guvern, depinzind doar administrativ de Tanzania.
Asa s–a hotarit in 1964, cind poporul s–a rasculat impotriva atitor dominatii de care a avut parte, caci pe aici au trecut, pe rind, fenicieni si greci, indieni si arabi, care au lasat amprenta religiei musulmane si, in prezent, portughezi si britanici, acest loc fiind interesant ca poarta de intrare pe continentul african. Dupa putina istorie, sa trecem la partea pitoreasca a locului, pe care am observat–o din plin. Prima parte a excursiei am petrecut–o intr–un complex de bungalow–uri in nord–estul insulei, intr–un sat (Matemwe Village) cu totul izolat de orice activitate comerciala, ca sa nu mai vorbim de cea turistica, iar a doua parte a fost exact la polul opus, in sud–vestul insulei, la Stonetown, in plin centru vechi, istoric si extrem de turistic.
Am trait, astfel, doua perioade extrem de diferite pe aceeasi insula, pe care am descoperit–o ca fiind plina de contraste. Zanzibarul impresioneaza de la primul contact, datorita plajelor cu nisip foarte fin si foarte alb, strajuite de cocotieri mladiosi si falnici, care isi arata farmecul mai ales la amurg, proiectati fiind pe cerul rosiatic, cu ape colorate in toate nuantele de albastru, dar in care nu te poti scalda decit atunci cind este flux, si, chiar si atunci, doar in apa pina la genunchi. Plajele sint animate mai mult de localnici decit de turisti si, in special, de copilasi care zburda desculti si saracacios imbracati. Tot aici se odihnesc lotcile pescarilor, scorojite si nevopsite.
Un prim contrast se creeaza intre complexurile turistice, frumos amenajate, carora nu le lipseste aparent nimic, fiind dotate cu piscina si magazine, si imprejurimile unui sat izolat, ai carui localnici traiesc intr–o saracie lucie. Este uimitor cum izurile emanate de tot ceea ce deriva din saracie se amesteca cu aromele si parfumurile imbatatoare pe care le–am adulmecat cu nesat. Odata ce ai patruns in aceasta feerie a miresmelor nu iti ramine decit sa te delectezi pe faimosul drum al condimentelor (“Spice Tour” este denumirea turistica), un traseu pe parcursul caruia descoperi, cu mirarea unui copil, cum cresc la ele acasa, pe plantatii generoase, cuisoarele, scortisoara, cardamonul si vanilia, ghimbirul sau nucsoara.
O alta atractie este varietatea parca nesfirsita de fructe exotice. Pe linga cele cunoscute si de noi, europenii, precum mango, papaya, cocos, fructul pasiunii, restul au denumiri ce cu greu pot fi traduse in limba romana: deneria (un fruct al carui suc se foloseste ca gel pentru par), dorian (un fruct urit mirositor, dar foarte bun la gust, daca reusesti sa treci de aceasta bariera), jackfruit (al carui nume vine de la Jackarta, unde a fost descoperit initial, si care are un gust combinat, de banana si ananas), star fruit (care are forma unei stele, daca–l privesti in sectiune, dar care se aseamana la gust cu marul), diverse varietati de mar, precum custard apple, golden apple si cite si mai cite
Odata cu schimbarea hotelului, am plecat din Matemwe Village, un loc extrem de pustiu, izolat si sarac (in afara bungalow–urilor amenajate pentru turisti), si ne–am indreptat spre Stonetown, partea veche a capitalei Zanzibar Town. Insula nu este excesiv de populata de turisti, din cauza locurilor de cazare relativ putine, lucru ce, trebuie sa recunosc, nu m–a deranjat absolut deloc, avind sansa sa ma bucur in tihna de tot ceea ce era in jur. Si chiar am avut ce vedea, pentru ca am patruns intr–o atmosfera coloniala inspirata de arhitectura cladirilor, putine dintre ele fiind renovate.
Dar cum Stonetown face parte din patrimoniul Unesco, se poate ca, in viitor, sa devina un punct de atractie pentru turisti. Un detaliu special, pe care este imposibil sa nu il observi, mai ales in capitala, il reprezinta portile traditionale ale caselor din Zanzibar. Devenit destinatie turistica relativ recent, numarul hotelurilor este scazut. Cel in care am locuit noi, de inspiratie indiana, numit Tembo House sau Casa Elefantului (elefantul fiind unul dintre simbolurile religiei hinduse) este situat chiar pe plaja si imprejmuit de migdali, terasa–restaurant oferind o priveliste ametitoare. Ne–am desfatat cu fructe de mare si peste, proaspete toate, gatite in fel si chip, dupa influentele culinare existente in zona. De altfel, pestele si fructele de mare se pot cumpara chiar de pe plaja, de la pescarii intorsi atunci din apele oceanului si se poate aranja la restaurantul hotelului sa vi le prepare dupa retete locale.
Obiectivele din Stone Town nu sint foarte multe si nici nu iti ia mult timp sa le parcurgi, dar iti faci o idee despre istoria acestui loc.
Fortul Arab, construit intre anii 1698 si 1701, este deschis publicului, in amfiteatrul sau organizindu–se in prezent spectacole de muzica si dansuri autohtone (taarab music).
Casa Minunilor, construita in 1883 ca palat de ceremonii al sultanului Barghash, pe mai multe etaje si cu un turn cu ceas, este prima cladire din Zanzibar care a beneficiat de electricitate si lift, de unde si denumirea data de localnici “Beit el Ajaib” sau “House of Wonders”; in prezent, adaposteste Muzeul National.
Muzeul Palatului, construit in anii 1890 pentru familia sultanului si numit initial Palatul Sultanului, apoi Palatul Poporului, dupa revolutia din 1964, este, din 1994, transformat in muzeu de istorie.
Vechiul Dispensar, transformat azi in Centrul Cultural al Stone Town, este o cladire cu patru etaje, complet renovata, oferind o perspectiva minunata asupra oceanului si gradinilor Forodhani; in aceste gradini, seara, se aduna localnicii in numar mare, deoarece apar vinzatorii ambulanti, cu gheretele lor pentru barbeque.
Piata este un loc ce nu trebuie ratat. Chiar daca nu vrei sa achizitionezi nimic, poti sa te desfeti macar cu aromele condimentelor si cu privelistea plina de culoare a variatelor “khanga” (vesminte purtate de femei). O excursie care merita facuta este in padurea tropicala Jozani, in afara orasului, amenajata ca rezervatie naturala, cu arbori de mahon, eucalipt, palmieri de ulei, sicomori, o padure de mangrove, unul dintre putinele locuri in care te poti intilni cu colobul rosu (red colobus), o specie endemica de maimute, protejata in Zanzibar.
Text & foto: Raluca Ratiu
