Literatura și turismul

Literatura și turismul

Relația este puternică și indispensabilă ambelor domenii legătura dintre cele două activități din titlul acestui editorial aparține evidenței.

România deține o moștenire istorică și culturală în care expresia „pluralitate în unitate” (folosită de o personalitate colosală a culturii române) creează apetit pentru descoperire și cunoaștere prin contactul nemijlocit cu mediul natural sau antropic.

Nu există sat, oraș, localitate, regiune care să nu aibă o poveste, o identitate. În consecință, ca publicație autentică de cultură și turism, am salutat și sprijinit necondiționat evenimentul „Literatura și turismul – Poveștile României profunde”, organizat la Casa de Cultura din Bușteni de către Muzeul Național al Literaturii Române MNLR, cu o participare de prestigiu și dezbateri de calitate, moderate de Florin Iaru.

Evenimentul, pe lângă realizarea obiectivului dat de misiunea și vocația specifică a MNLR, aduce în dezbaterea publică un domeniu părăsit de actualele politici de turism și cultură, dar resimțit acut pe piață: literatura destinată călătoriilor sau inspirată din călătorii. Cum influențează turismul literatura, cum reflectă literatura turismul? Așa cum a rezultat și din cuvântările participanților, relația literaturii, a culturii în general, cu turismul, este puternică, având efecte benefice pentru ambele domenii.

Revista noastră a hotărât să susțină această inițiativă și să valorifice evenimentul. Primul pas l-am făcut prin înființarea unor rubrici speciale pe site și dedicând subiectului o prezentare specială în acest număr al revistei.

Turismul de descoperire, cultural, reprezintă forma de bază a turismului românesc. Bineînțeles că este produsul turistic părăsit din punctul de vedere al promovării. Se investește în produsele turistice (de exemplu, litoralul) care reprezintă câteva procente (sub 5%) din cererea turistică. Nu discutam cauzele, constatam.

Am tot vorbit de lipsa unei strategii în domeniul turismului încă de la inființarea revistei, în anul 2000. Vom mai vorbi pe această temă. Deocamdată, trimitem, pentru a descifra starea actuală a turismului și a mentalităților care-l conduc, la editorialul din numărul precedent al revistei „Vacanțe și călătorii”: Turism și primitivism. Dar lucrurile sunt mai complicate decât arată noianul de informații și atitudini critice față de turism, văzut deseori și ca un posibil corn al abundenței naționale. Paradoxal, credem că abia criza mondială va impulsiona turismul în România, din simplul motiv că, dupa cum se vede, comunitățile nu mai pot trăi din dezvoltări imobiliare, iar sursele de venit se regăsesc în „exporturile” din comunități și în capacitatea acestora de a-și mobiliza resursele, mai ales cele umane.

Turismul este cea mai complexă formă de „export” al bunurilor și serviciilor, pentru că un vizitator într-o comunitate cheltuie în funcție de oferta pe care o găsește. Aici intervine hotărâtor puterea „poveștii” locului și a capacității sale de a produce bunuri simbolice și fizice. Pe ea se bazează memoria călătoriei, ceea ce rămâne, de fapt, dintr-un voiaj amintirea. Povestea devine purtătoarea mesajului esențial despre identitatea locului. Asta a fost și concluzia de bază desprinsă la reuniunea de la Bușteni. Ne-au surprins plăcut capacitatea de implicare și determinarea participanților, expertiza lor.

Așa cum spuneam, credem că tocmai greutățile prin care trecem ne obligă sa ne sprijinim pe valori autentice, iar revista „Vacante și călătorii” și-a asumat, prin programul său editorial și de evenimente, promovarea identității produselor turistice românești, într-un demers public coerent.

A venit vremea ca și comunitățile să-și asume, la rândul lor, promovarea și afirmarea potențialului natural și antropic, iar liderii acestora trebuie să înțeleagă că mutațiile mari care se petrec într-un ritm amețitor pe plan mondial presupun reacții adecvate în manifestarea identităților locale, regionale, naționale.

Redacția

Închide Meniu