Biserica săsească din satul Cloașterf

Biserica săsească din satul Cloașterf

În drum spre Viscri și foarte aproape de Sighișoara se află satul Cloașterf, întins de-a lungul unei singure străzi și compus din unele dintre cele mai vechi așezări săsești. Ca în cazul tuturor satelor săsești, și acest loc poartă un nume românesc derivat dintr-unul german. Cloașterf sau Klosdorf vine de la numele comitelui Nicolaus, care a donat Mănăstirei Cârţa hotarul actual al satului. Între timp, Klosdorf a fost identificat cu numele Sfântului Nicolae, care a devenit patronul catolic al bisericii și protectorul satului împotriva raidurilor turcilor din secolul al XV-lea. Acestea au determinat localnicii să-și fortifice așezările și, cu mari eforturi, în majoritatea satelor transilvănene s-au construit fortificații pentru o apărare mai bună, iar bisericile au fost transformate în cetăți cu turnuri de apărare și alte facilități suplimentare de protecție. 

Biserica fortificată din Cloașterf a fost construită în doar trei ani, pe ruinele unei bazilici romanice mult mai vechi. În 1524, satul avea o apărare sigură în fața invaziilor otomane mulțumită priceperii meșterului zidar Ștefan Ungar din Sighișoara, care cu siguranța nu se afla la primul său proiect. La Dupuș putem găsi o biserică identică, iar biserica mult mai mare de la Saschiz poartă amprenta aceluiași gotic târziu.

După construirea bisericii și trecerea la luteranism, sașii au fost învățați să citească și să scrie, ceea ce a contribuit la înflorirea satului. Deși mică și simplă, cei câțiva metri pătrați din interiorul bisericii compun o adevărată cronică paginată. Aproape fiecare mobilier are inscripționat anul în care a fost creat. Această documentare meticuloasă este o reminiscență a unui efort disperat de a lăsa o moștenire tangibilă privind arta și istoria culturală a unei comunități pe cale de dispariție. Dar zilele exodului forțat sau voluntar erau încă departe. Între secolele al XVI-lea și al XIX-lea, sașii au aparținut Transilvaniei ca urșii bruni din pădurile Carpaților.

Biserica din Cloașterf este o expresie a veseliei. Asta ne arată picturile rurale abundente care au decorat balustradele tribunelor laterale. Predomină diversitatea motivelor florale pictate în tempera cu nuanțe de culori calde. Pe balustrada nordică, casetele cu picturi florale sunt intercalate de trei ilustrații extraordinare. Panourile de lemn sunt decorate cu reprezentări magnifice ale unor cetăți situate în mijlocul unor peisaje idilice. Acestea sunt cvasi-reprezentări ale imaginației artistului, care fac trimitere atât la structurile bisericilor fortificate din regiune, cât și la gloria împărăției cerurilor. „Precum în cer și pe pământ” (Matei 6, 10). 

Altarul în stil baroc a fost realizat în 1716 de pictorul Andreas Hermann. Pe aripile laterale se află patru medalioane cu reprezentările celor patru evangheliști, Matei, Marcu, Luca și Ioan, alături de cele ale lui Petru și Pavel, care străjuiesc pictura principala a altarului cu tema răstignirii. Tematica și dispunerea lor în structura altarului sunt similare cu cele regăsite în altarul bisericii din Seleuș (com. Daneș), realizat de același artist.

Forța naturii a putut să facă ceea ce trupele inamice nu au putut face ani de zile. În urma cutremurului violent din 26 octombrie 1802, Biserica din Cloașterf s-a prăbușit. Soarta a fost aceeași pentru nenumărate alte sate vecine. Din fericire, comunitatea evanghelică era încă numeroasă și activă, iar lucrările de reconstrucție au început în anul următor.

Din păcate, nu toate tablourile au trecut testul timpului. Astăzi, multe dintre ele s-au decolorat, fiind aproape imposibil de restaurat. Pe tribuna sudică, câteva cuvinte au rămas ca moștenire a spiritului unei comunități care a știut să valorifice din plin scurtul moment petrecut pe meleagurile transilvănene: „Hier zeitlich, dort ewig!” („Aici pentru un moment, acolo pentru totdeauna!”).

Articol preluat de pe reptilianul.ro.

Text și foto: Alexandru Iacob