Dacă litoralul românesc este un laborator în care se negociază permanent memoria și intervenția, Costineștiul reprezintă experimentul său cel mai radical. Niciuna dintre stațiunile Mării Negre nu a fost investită cu o sarcină identitară atât de precisă: aceea de a fi „Stațiunea Tineretului”. Însă ceea ce a început ca o tabără de corturi pentru pionieri și studenți se pregătește astăzi pentru o mutație la o scară greu de anticipat, prin inaugurarea mega-complexului privat Nibiru și succesul masiv al festivalului Beach, Please!.
Acest dosar tematic își propune să cartografieze transformarea Costineștiului din mai multe unghiuri: istoric, arhitectural, cultural și economic. Între cele două extreme — experimentul socio-cultural și arhitectural al anilor ’70 și hiper-capitalismul de divertisment al anului 2026 — Costineștiul ne oferă o radiografie perfectă a modului în care societatea românească înțelege-de-a lugul timpului- tinerețea, spațiul public și consumul de timp liber.
CRONOLOGIA UNEI IDENTITĂȚI: Cum se construiește și se deconstruiește un mit
Costineștiul a avut perioade de creștere organică dar și perioade de salturi și rupturi, influențat de decizii de politică publică sau de infuziile de capital. Istoria sa poate fi citită ca o succesiune de dislocări și reinventări.
| Perioada | Momentul cheie | Semnificația pentru identitatea locului |
| 1897–1940 | Fântâna Bivolilor (Büffelbrunnen) | Un sat de coloniști germani dobrogeni cu 48 de gospodării, repatriat în timpul războiului. Locul este repopulat ulterior cu români din Cadrilater [1]. |
| 1949 | Prima tabără de pionieri | Pe fosta moșie a generalului Emil Costinescu se amenajează prima tabără, marcând începutul destinației ca spațiu dedicat tinerilor [11]. |
| 1959 | Inaugurarea taberei internaționale | Sute de corturi albastre găzduiesc studenți români, cehi și polonezi. Panglica este tăiată de Ion Iliescu, liderul studenților de la acea vreme [2] [11]. |
| 1969–1972 | Proiectul urbanistic | Arhitectul Ion Mircea Enescu sistematizează tabăra, iar Wilhelm Demeter ridică Obeliscul (12 metri). Sculptura monumentală este integrată direct pe faleză [3] [8].Stațiunea e înzestrată cu opere de artă. |
| Anii ’80+ | Diversitatea culturală | Stațiunea devine „Capitala Estivală a Tinereții”, găzduind 14 festivaluri naționale pe sezon, cu un program de 48-50 de oferte culturale zilnice pentru cei până la 15.000 de turiști [14]. |
| Anii 2000–2020 | Declinul | Infrastructura se degradează. Comerțul de tarabă și turismul de masă înlocuiesc treptat spiritul studențesc, programele și nucleele culturale sunt abandonate |
| 2022–2025 | Fenomenul Beach, Please! | Un festival de muzică urbană readuce masiv tineretul în stațiune, generând trafic de peste 500.000 de persoane și un impact economic de 70 milioane de euro [12] [13]. |
| 2026 | Deschiderea Nibiru | Un mega-complex privat de 50 de milioane de euro schimbă complet paradigma , păstrând ADN-ul Costineștiului:divertismentul de calitate |
GEOGRAFIA NOSTALGIEI: Spațiile care au definit o generație
Pentru generațiile care și-au trăit tinerețea în anii ’70 și ’80, Costineștiul a reprezentat o excepție culturală atipică [11]. Arhitectura specifică turismului de tineret de masă a fost dublată de o viață culturală efervescentă și o ofertă diversificată, construită metodic de organizatorii vremii. Conform lui Cornel Gogoașă, director cultural(ulterior coordonator) al stațiunii în anii ’80, Costineștiul oferea un Calendar Expozițional cu 12 expoziții și nu mai puțin de 14 festivaluri în fiecare sezon [14].
Festivalurile și efervescența culturală Printre cele mai importante evenimente se numărau Gala tinerilor actori ,Festivalul de Jazz ,Festivalul National al filmului ,SerbărileMării și ale Tinereții (organizate împreună cu Comandamentul Marinei Militare), Salonul Național de Grafică Satirică ,Zilele Cărții etc Un fenomen aparte îl reprezentau Serile de Poezie, unde autori precum Ana Blandiana sau Mircea Dinescu recitau în fața a 700-800 de tineri adunați în Teatrul de Vară. De asemenea, stațiunea găzduia Parade ale Modei [14].
Disco Ring și Vox Maris: Templele nocturne Viața de noapte era structurată în jurul a două repere fundamentale. Disco Ring era cea mai mare discotecă în aer liber din estul Europei. Cu o intrare de doar 3 lei, aduna până la 3.000 de tineri Pe scena de la Ring erau prezente trupe rock legendare precum Holograf și Compact [11] [14]. La polul opus, Vox Maris reprezenta elita. Aici exista consumație obligatorie, prețurile erau sensibil mai mari, iar disc-jockey-ul era Andrei Partoș, adus special pentru a ridica standardul muzical.
Radio Vacanța și presa studențească Un alt pilon al autonomiei culturale a fost Radio Vacanța Costinești. Început în 1970 ca o improvizație, a devenit singurul post care difuza masiv muzică de calitate. Postul a funcționat doar ca o stație de amplificare locală pe plajă, fără lungime de undă [14]. În paralel, în timpul Festivalului Filmului pentru Tineret, se publica Secvența, o revistă distribuită gratuit, în care semnau nume importante ale culturii, suspendată brusc în 1987 [11].
Obeliscul: Semnalul de tabără În acest context estetic și cultural, în 1969, arhitectul dobrogean Wilhelm Demeter a ridicat Obeliscul. Cu forma sa atipică de iadeș — interpretată uneori prin lentila simbolismului masonic al celor trei cercuri concentrice — a funcționat decenii la rând ca punct zero al întâlnirilor [8]. Chiar și după ce a fost distrus de inundațiile din 2005, memoria locului a impus reconstruirea sa imediată în 2006, tot sub semnătura lui Demeter, dar la o scară mai monumentală (18,5 metri înălțime și 200 de tone) [8].
MUTAȚIA PREZENTULUI: Beach, Please! și economia de festival
Post-comunismul a prins Costineștiul într-o capcană identitară. A rămas, din inerție, „Stațiunea Tineretului”, dar urbanismul a devenit haotic. După 2000 gunoaiele, comerțul de duzină și aglomerația au înlocuit proiectul modernist inițial.
Renașterea stațiunii nu a venit dintr-o strategie instituțională, ci din cultura urbană contemporană. Lansat în 2022, festivalul Beach, Please! a redefinit radical publicul Costineștiului. Dedicat inițial muzicii hip-hop și trap românești, evenimentul a explodat într-un fenomen european.
Impactul asupra comunității locale este masiv. Dincolo de disconfortul inerent aglomerației, festivalul a devenit o veritabilă platformă de dezvoltare locală. Organizatorii au estimat pentru edițiile recente un trafic de peste 500.000 de participanți și un impact economic de peste 70 de milioane de euro [12] [13]. Unitățile de cazare, transportatorii și restaurantele din Costinești și din localitățile limitrofe au fost forțate să își adapteze standardele pentru a face față unui public tânăr, cu putere de cumpărare semnificativă. Festivalul a demonstrat că identitatea de „Stațiune a Tineretului” poate fi monetizată la standarde internaționale.
VIITORUL ARE FORMĂ DE ARENĂ: Proiectul Nibiru
Dacă Beach, Please! a arătat potențialul, anul 2026 marchează o ruptură fundamentală în biografia arhitecturală și economică a Costineștiului. Pe 16 iulie este programată deschiderea Nibiru, un mega-complex turistic și de divertisment dezvoltat pe un teren de 1,6 milioane de metri pătrați, între Costinești și Tuzla [6].
Proiectul, co-fondat de Andrei Șelaru (Selly), reprezintă o investiție exclusiv privată de peste 50 de milioane de euro [6]. Nu este o simplă discotecă, ci o inserție masivă care schimbă complet paradigma locului. NIBIRU Arena se anunță a fi cel mai mare club de noapte în aer liber din lume, cu o capacitate de 30.000 de persoane [7]. Complexul include o promenadă centrală, un mall în aer liber, un parc de distracții și spații pentru festivaluri proprii (precum Galaxia sau Nebula X) capabile să găzduiască până la 150.000 de participanți [6] [7].
„Este un pariu pe potențialul litoralului românesc și pe capacitatea României de a construi un produs de divertisment și turism competitiv la nivel internațional.” — Andrei Șelaru (Selly), co-fondator Nibiru [6]
Aici nu mai vorbim despre o simplă recondiționare a infrastructurii. Nibiru este un produs de entertainment globalizat, care importă modelul Ibiza pe litoralul românesc. Cu artiști internaționali confirmați precum Timbaland, Busta Rhymes și Ozuna, proiectul vizează generarea unui impact economic estimat la 300 de milioane de euro anual pentru economia locală [6].
CONCLUZIE: Două experimente, o singură geografie
Costineștiul nu a fost niciodată o simplă destinație de vacanță. A fost un proiect social și economic.
În deceniile trecute, a fost cadrul prin care statul organiza turismul pentru tineret, oferindu-i în schimb o infrastructură culturală diversificată, o estetică modernistă și programe de referință . Astăzi, prin Beach, Please! și proiectul Nibiru, devine instrumentul prin care capitalul privat demonstrează că România poate livra divertisment la scară industrială, pe o piață globală.
De la corturile albastre din anii ’60 la laserele din Nibiru Arena, Costineștiul își pierde vechea identitate nu pentru că a uitat-o, ci pentru că a fost ales, din nou, să fie laboratorul în care se testează limitele divertismentului pentru o nouă generație.
Referințe
[1] Wikipedia — Costinești, Constanța (Istoric)
[2] Focus Press — Misterele stațiunii Costinești. De unde provine numele și ce o face unică
[3] Arhitectura 1906 — Aripi de beton: Tabăra studențească internațională de la Costinești
[4] Adevărul — Misterele epavei de la Costinești
[5] Știrile ProTV — Cum a îmbătrânit Costineștiul, cândva vestit pentru petrecerile studențești
[7] Termene.ro — Afacerile lui Selly. Ce este Nibiru, noua stațiune de pe litoral
[8] Merg.in — Obeliscul din Costinești
[9] Merg.in — Viața de noapte în Costinești
[12] Știrile ProTV — Beach, Please! devine cel mai mare festival de muzică din Europa
[13] Zile și Nopți — Beach, Please! devine cel mai mare festival de muzică din Europa!
