După conferința BalneoVita de la Vâlcele (8–9 octombrie 2026), Aurel Borșan și Vajda Lajos continuă dezbaterea începută la eveniment, punând în lumină o întrebare esențială: ce înseamnă ca o stațiune balneară să-și regăsească identitatea și de ce nicio autoritate sau comunitate nu o poate face de una singură.
Vajda Lajos, reprezentant al Asociației NaturaVita, este autorul conceptului BalneoVita, o inițiativă regională axată pe sănătate și dezvoltare durabilă. Aurel Borșan, cofondator al Clusterului Regional Balneoturistic „Transylvania”, este inițiatorul programului HOSPITA care, cu sprijinul Fundației Amfiteatru, transpune viziunea în practică. Împreună, cei doi unesc viziunea strategică și acțiunea de pe teren, propunând o trecere necesară de la „ospitalitatea decorativa” la o comunitate integrată, în care resursele, localnicii și natura lucrează mână în mână.
I. Elefantul din sală: de ce privim stațiunile fragmentat
Aurel Borșan: În prezentarea ta de la Vâlcele ai pus pe ecran o imagine pe care n-o uit: înțelepții care pipăie elefantul. Unul ține tromba și spune „e un șarpe”, altul pipăie piciorul și spune „e un copac”. De ce ai ales-o?
Vajda Lajos: Pentru că așa privim stațiunile. Medicul vede baza de tratament, silvicultorul vede pădurea, arhitectul vede vilele, primăria vede drumul. Fiecare are dreptate și fiecare descrie altceva. Stațiunea, însă, este animalul întreg.
Aurel Borșan: Am spus-o și eu, altfel, în plenară: cine privește o stațiune dintr-un singur birou vede o felie. Ministerele lucrează pe verticală, autoritățile locale pe hartă. O stațiune cere orizontala.
Vajda Lajos: De aceea am arătat și insulele: spitalul pe o insulă, biserica pe alta, școala, primăria, fiecare cu gardul ei de verdeață. Totul există, dar nu se atinge. Apoi am arătat același sat, cu aceleași clădiri, legate de poteci. Nu am adăugat nimic. Am adăugat doar drumurile dintre ele.
Aurel Borșan: E exact ce lipsește. Nu resursa, resursa o avem. Lipsește relația dintre cei care o țin în mâini.
II. Rădăcini locale înainte de promovare: trecerea de la decor la identitate
Aurel Borșan: Conceptul BalneoVita l-ai desenat ca pe un arbore. De ce un arbore și nu o schemă?
Vajda Lajos: Pentru că o stațiune crește din ceva. Jos sunt rădăcinile: natura, istoria, comunitatea. Din ele se ridică trunchiul, care este identitatea stațiunii. Abia sus se desfac ramurile: natură și sănătate cu peisajul, pădurea, balneologia; patrimoniul cultural viu prin arhitectura, memoria, viața locală; cunoașterea și cooperarea prin educație, cercetare și parteneriate. Această ordine contează: rădăcini locale, identitate comună, iar abia apoi urmează direcțiile de dezvoltare.
Aurel Borșan: Iar cei mai mulți încep de sus. Cu ramura care arată bine în fotografie.
Vajda Lajos: Și se miră că nu prinde.
Aurel Borșan: Eu numesc asta ospitalitate decorativă. Se vede în fotografii. Cea productivă se vede în ceea ce rămâne după plecarea oaspetelui. Și mi se pare că arborele tău spune același lucru: nu poți primi oaspeți din ceea ce imiți, ci doar din ceea ce ești.
Vajda Lajos: Studenții au înțeles-o mai repede decât noi. Echipa de la „Ion Mincu” a scris-o simplu: imaginea satului este prima formă de ospitalitate. Au mers prin Vâlcele, au fotografiat foișoarele de izvor, acoperișurile în patru ape, frontoanele de lemn și au propus să construim din ele, nu peste ele.
Aurel Borșan: A fost proiectul care m-a atins cel mai mult. Alma Baciu, doctorandă în arhitectură, a pus Vâlcelelor un diagnostic în trei trepte. Lipsește un prag de primire: un loc care să împartă fluxul de pe drumul național și să-ți spună că ai intrat într-o stațiune. Lipsesc spațiile de dăruire: o piață pentru produsele locului și un „living” al așezării, unde oaspetele să fie primit în intimitatea comunității. Și lipsește gospodăria ospitalieră, mecanismul care leagă curtea localnicului de circuitul balnear. Chiar și vechiul magazin universal, unde oamenii se adună azi spontan, devine în propunerea lor un loc de întâlnire. Iar pe axa timpului, în dreptul viitorului, au scris: o comunitate integrată și coezivă, ancorată în programul HOSPITA, în care localnicii devin coautori ai identității turistice. N-aș fi putut-o formula mai bine.
Vajda Lajos: Adică exact rădăcinile arborelui. Au început de jos.
III. Strategia și terenul: Când BalneoVita întâlnește programul HOSPITA
Vajda Lajos: În plenară ai spus o frază despre noi doi, chiar dacă n-ai rostit numele: BalneoVita spune ce comunitate vrem să construim și pe ce principii, HOSPITA spune cum. Una e harta, cealaltă drumul.
Aurel Borșan: Și nu e o glumă de protocol. O hartă fără drum rămâne un tablou frumos pe perete. Un drum fără hartă duce oriunde, adică nicăieri. HOSPITA a pornit din conceptul tău și încearcă să-l facă să meargă pe picioarele lui.
Vajda Lajos: Pe harta mea, în centru stă sănătatea. În jurul ei, tot ce ține de ea: balneologia, clusterul medical, dar și lemnul, textilele naturale, hrana locală, energia curată. O regiune puternică prin resursele ei naturale, cu comunități active și soluții durabile. De aceea, a doua zi, la masă au stat oameni din ProWood, din agroalimentar, din industria textilă.
Aurel Borșan: Al treilea timp al conferinței: cine și ce furnizează. Tot ceea ce face ca un sejur să fie al locului, nu doar în loc. Iar aici intră în joc numele programului. Hospes, în latină, înseamnă deopotrivă gazdă și oaspete. Limba nu i-a despărțit, fiindcă niciunul nu există fără celălalt.
Vajda Lajos: Iar în stațiune oaspetele mai are un nume: pacient.
Aurel Borșan: Același om. Nu are două sejururi, ci unul singur. Împărțirea în pacient, turist și client e a noastră, a celor care îl primim. Procedura ocupă un ceas sau două din zi; restul zilei aparține stațiunii. Dar am ținut să spunem limpede și granița: ospitalitatea însoțește actul medical, nu îl înlocuiește.
Vajda Lajos: Eu am pus aceeași idee în desenul cu cele trei cercuri ale dezvoltării durabile: ecologic, social, economic. Unde se întâlnesc două dintre ele, locul devine trăibil, viabil sau echitabil. Numai unde se întâlnesc toate trei apare durabilul. O stațiune care are doar două cercuri merge o vreme. Apoi se oprește.
Aurel Borșan: Am o formulă asemănătoare pentru ospitalitate. Devine productivă când sunt împlinite deodată trei condiții: competența, adică să știi să primești; conectarea, să nu primești singur și sensul, adică să primești din ceea ce ești. Dacă lipsește una, celelalte două rămân decor.
Vajda Lajos: Trei cercuri la mine, trei condiții la tine. Se pare că ne potrivim.
IV. Reconstrucția balneară, stațiune cu stațiune
Aurel Borșan: Ultimul tău slide a fost cel mai ambițios. Balneologia, comoara regiunii.
Vajda Lajos: Este o propunere,vreau să fie clar că e un model conceptual, nu un proiect aprobat. Ideea e un program regional integrat, de tipul unei investiții teritoriale integrate. La bază, o asociere a localităților balneare, cu strategie comună, guvernanță comună și proiecte corelate. Vâlcele, Bazna, Borsec și, în total, în jur de patruzeci de stațiuni, fiecare cu identitatea și resursele ei. Pentru fiecare, un grup de lucru: universități, studenți, tineri, administrație, specialiști, actori locali. Obiectivul este un statut special și investiții coordonate, nu risipite.
Aurel Borșan: Patruzeci de stațiuni pe o singură hartă. Iar aici drumul trebuie să fie foarte concret, altfel harta rămâne pe perete. Arhitecta Cora Iatan a spus-o la conferință într-o formulă pe care am adoptat-o imediat: „stațiune cu stațiune”. Începi cu una. O singură masă, un ghid de bune practici, o primă clădire redată vieții.
Vajda Lajos: Și grupul de lucru e chiar acea masă.
Aurel Borșan: Iar comunitatea HOSPITA încearcă să fie locul unde cei de la masă își găsesc unii altora nevoile și competențele. O comunitate de lucru, nu de audiență: membrii pot fi, de la un proiect la altul, parteneri, furnizori sau clienți. Un operator balnear are nevoie de servicii medicale, o unitate medicală de infrastructură turistică, o primărie de organizații capabile să ducă un proiect la capăt.
Vajda Lajos: Studenții au fost primul semn bun. Au venit cu stațiuni foarte diferite, precum Csókás, Șugaș, Geoagiu, Bazna, Vâlcele și toți au pus pădurea și comunitatea înaintea betonului. Asta înseamnă că harta se poate citi și de către următoarea generație.
Aurel Borșan: La final de panel am propus să nu ne despărțim doar cu impresii, ci cu trei lucruri numite: o direcție de colaborare, un prim pas și un om care răspunde de el. Asta rămâne valabil și pentru noi doi.
Vajda Lajos: Atunci să încheiem cu fraza ta. Mi-a plăcut.
Aurel Borșan: Valoarea unei stațiuni se măsoară în ceea ce oaspetele ia cu el la plecare, nu în locurile de cazare ocupate.
Vajda Lajos: Iar o regiune, în stațiunile care își regăsesc rădăcinile.
Mai multe detalii despre conferința BalneoVita: balneovita.ro
